Vreau sa zbor! Pana unde pot ajunge si oare ce pot atinge?
Visam cand eram copil ca zbor, parca fugeam de ceva, cineva,
niciodata nu vedeam de ce anume si imi luam zborul asa dand din maini ca si cum
as fi avut aripi si ma inaltam printre copaci pana ajungeam in nori. Dar de
multe ori ma zbateam printre crengi si
se intrezareau raze de Soare si parca tot incercam sa ajung la o raza, aveam
sentimentul ca scap, ca ma salvez de ceva, cineva si ca daca ajung la acea
luminita, voi fi in siguranta. Se tot repeta, ma simteam bine, niciodata nu am
simtit nevoia sa inteleg ce inseamna. Viata si cararile mele ca adult mi-au
deslusit aproape tot.
Ma bubur acum ca ar reusit sa ma bucur atunci de ceea ce am
simtit fara sa incerc sa inteleg. Ma bucur acum de tot ceea ce simt, desi
uneori ma zbat ca sa scap de cele adunate de-a lungul existentei in viata asta
si in altele, ca sa ajung la subtilitati si sa simt la fel de profund ca
altadata.
Ce parte din tine are aripi? Cum le porti in viata asta?
Invata sa le porti cu curaj si bucura-te de orice loc prin care te poarta,
conoasterea este in tot ceea ce trece prin noi si pe langa noi purtati “de
aripi” sau “pe aripi”. Daca intelegi asta, o sa iti porti aripile cu
mandrie…Daca nu le simti, cresteti-le, nu e atat de greu pe cat pare! De fapt
le ai, dar ai uitat sa le lasi libere…
Ce frumos scrii Daniela.Parca te as cunoaste de o viata!!
RăspundețiȘtergere