Cautari...

Intotdeauna gasim ceea ce cautam…

Chiar daca nu pare mereu ca ar fi o cautare, chiar daca este doar teama de a nu se intampla, de a nu trece prin ceva neplacut sau neinteles, de a nu veni catre noi, chiar daca este doar un chin de-a obtine ceva, acel ceva va aparea la momentul potrivit. Uneori apare natural, dupe ce am luptat indelung. Asta este dovada clara ca nu eram pregatiti, ca nu aceea era calea, ca intotdeauna lupta este ceva ce vine din afara noastra, este doar o arma care nu ne apartine si de care consideram ca avem nevoie pentru a obtine ceva-ul de care avem atata nevoie, ceva-ul care odata atins ne pare ca il aveam deja. Foarte adevarat! Tot ce vine natural, simtim ca deja este in noi, este atingerea cunoasterii din noi insine, este descoperirea si atingerea sinelui, este bucatica dupa care tanjim toata existenta noastra. Avem deja ceea ce avem! Sau aveam deja ceea ce am obtinut! As intreba, daca este atat de simplu, de ce nu avem tot ceea ce ne dorim, doar cu simple dorinte? Pai as intreba atunci si daca ne dorim ceea ce avem cu adevarat nevoie, sau ne dorim lucruri inutile, care doar ne ingreuneaza existenta si sunt bolovani pe carare si doar credem ca avem acele nevoi? Credem ca daca obtinem ceea ce ne dorim, vom obtine fericirea, credem ca daca obtinem satisfactii materiale, obtinem si fericirea si implinirea sufleteasca. Ajungem sa credem si ceea ce nu credem, incercand sa obtinem orice credem ca ne va aduce fericirea. Si dupa lupte crancene descoperim ca nu ne dorim decat liniste, ca doar de asta avem nevoie ca sa fim fericiti sufleteste. Sufletul asta saracul fericit, este de fapt atat de bogat in si cu linistea lui de care daca-l privam, atunci este in zbateri si nonsensuri si in vesnice cautari si framantari.

Noi il chinuim, noi il redresam, nimeni nu are puterea asta divina, nimeni nu ne atinge sufletul asa cum il putem atinge noi. Cati oameni am auzit spunand: “In  sfarsit sunt fericit ca mi-am gasit linistea!” “Doar de liniste am nevoie!” “Eu sunt fericit doar cand sunt eu cu mine in liniste!” “ Cea mai mare fericire este cand ma rog eu sufletului meu!” Vorbe mari, vorbe de suflet, din suflet, catre suflet…Daca am asculta in interior mai mult si in exterior doar sa fim cu urechile ascutite sa prindem din zbor informatia utila si nu balastul care ne asurzeste simturile, pe carare ar fi mai mult nisip fin decat bolovani durerosi.

Da-i ceea ce are nevoie, ofera-i singura lui nevoie, da-i ceea ce este! Ofera-i sansa sa fie asa cum este!