Miracol sau natural?

Nu tot ce e natural e miraculos, ci miracolele sunt naturale!

Am zis-o intr-o zi in timpul unei terapii in care clientul imi tot cerea sa recunosc ca am facut si fac miracole. Ha ha ha… Si ca stie el ca unii terapueti fac “din astea”. Eu nu fac nimic! Am spus-o, o spun si o voi spune…Eu doar iti arat ca ele exista si ca sunt chiar creatia ta.

Ce considera omul in lumea asta drept miraculos si ce considera natural? As zice ca e confuz cu acesti termeni “naturali”. Viata e ceva atat de natural…dar se stie si ca viata este un miracol inca nedeslusit. Orice forma de viata apare natural, iar omul pentru tot ceea ce nu are o explicatie logica, spune ca e un miracol. Un cuvant minunat, dar oare stim sa-l folosim corect? Tot ce curge prin noi este natural, dar este miraculos? Gandim ca e miraculos, doar cand simtim ceva pentru care nu avem o explicatie, ceva care ne sperie, ne salveaza scuza asta- ca ar fi ceva miraculos. Daca lasam sa curga prin noi tot ce vine natural, fara lupta, vom simti miracole in fiecare clipa a existentei noastre in aceasta viata. Dumnezeu ne-a dat tot, tot ce e aici ni se cuvine, atata vreme cat vine natural, fara lupte, fara victime, El vrea sa simtim totul miraculos, asa cum ne-a creeat si le-a creeat pe toate pentru noi.

De ce atunci cand iti doresti ceva din suflet, ti se indeplineste miraculos?

De ce atunci cand iubesti, rezonezi cu cel ce te iubeste in ganduri si fapte, in mod miraculos?
De ce atunci cand iubesti si te daruiesti total, apare ceva atat de minunat- o noua viata, in mod miraculos?
Dumnezeu ne-a creeat din iubire, intr-un mod natural, suntem iubire, din iubire creem si noi tot ceea ce pare miraculos, tot ce e natural.

Daca Dumnezeu ar fi fost doar femeie, atunci Adam ar fi fost cel care-ar fi gresit primul si-ar fi muscat din mar…Am zis eu intr-o zi cand incercam sa inteleg barbatul din mine. Au stat un El si-o Ea la bazele a tot ce exista, suntem conceputi dupa chipul si asemanarea Lui, suntem un amestec natural de miraculos de un El si o Ea. Am avut si avem de ales, din prea multa iubire, ne-a lasat liberi. Cand iubim natural, simtim ca-i putem oferi celuilalt toata libertatea din lume, cand iubirea e fortata cu lupte si victime, simtim ca-l vrem doar pentru noi, il acaparam total. Daca liber arbitru nu ar exista, nu ar exista greseli, reguli, lupte, incercari, of-uri, lacrimi, fericire si atunci nu am ajunge sa simtim invatamintele, pentru ca ele nu ar exista, nu ar fi rodul a nimic, nu am ajunge sa ne intelegem spiritualitatea, nu ne-am mai cauta necontenit rostul, cararea, nu am atinge culmile miraculoase ale cunoasterii, intelepciunii, desavarsirii sufletesti.

 Totul a fost creeat de noi in mod natural, miraculos! Zic eu acum dupa o vreme de strabatul carari in existenta asta…Suntem miracole si aducem miracole prin tot ce facem! Suntem minunati asa cum suntem! Suntem prea captati si captivati in si de lupte si nu mai simtim miracolele, desi ele sunt si se petrec la tot pasul in viata noastra.

Tu esti miracolul tau! Tu esti miracolul din tine!