Terapeutice...

Orice forma de comunicare intre doi oameni este o terapie? Nu! Poate fi o terapie…

Daca exista deschidere si putere de acceptare, fara incercari de-a intelege orice privire, gest, atingere, poate deveni o forma de terapie.

Nu sunt eu terapia, eu sunt doar o cale prin care curge terapia, iar daca tu omule iti deschizi calea ta ca sa ma primesti, “nectarul” ce se scurge prin calea mea te va vindeca.

Vorbesc uneori si oamenii ma intreaba daca ne putem intalni pentru o sedinta de psihoterapie si eu ii intreb de ce, ca tocmai s-a consumat sedinta si nimeni nu intelege nimic. De ce oare? Ce e oare de inteles? Nimic nu e de inteles, totul e simtire, vindecarea prin iubire nu inseamna intelegere, iubirea nu trece prin ganduri, ci este un leac care trateaza si gandurile, trecand mai intai prin suflet.

“De ce nu vrei sa imi explici ce e Reiki?” Ma intreaba o doamna intr-o buna zi, dupa ce tot avea diverse senzatii la atingeri, priviri, vorbe, muzica, lumina lumanarii, zgomote diverse. Credea cu toata fiinta ca i se fac sedinte de bioenergie si ca terapeutul din mine ii transmite diverse senzatii folosind “tehnologia” Reiki sau alta tehnica. I-am spus, ca si altora, ca ii ofer ceea ce are, ca va descoperi candva ca ceea ce simte este deja in ea, ca acest Reiki este in ea si-l poate scoate si ea la randul ei pentru altii. Dupa nenumarate intalniri, cunoastere subtila, destainuiri care mai de care, imi marturiseste ca a mers la curs special de Reiki ca sa inteleaga daca eu ii faceam “ceva ce nu se incadra  in program” si mai ales ca sa inteleaga ce este acel ceva ce tot simte.

Uneori oamenii au nevoie sa se convinga singuri, eu am fost unul dintre aceia care pana nu am inteles nu am vrut sa simt si dupa ce am simtit, nu am mai dorit sa inteleg nimic. Am cautat explicatii in exterior ani de-a randul si nu am gasit nimic, toate cautarile imi aratau drumul catre mine si tot nu pricepeam, nu imi placea de fapt, faptul ca e totul atat de simplu. Totul a fost facut simplu aici, ca pentru novice ce suntem la fiecare inceput de noua existenta, suntem niste rasfatati continuu si ni se iarta mereu, tocmai ca sa o putem lua de la inceput usor, dar noi nu ne putem ierta usor pentru ca greselile noastre sunt ale noastre si ne afecteaza in mod direct si profund pe noi si habar nu avem ca iertarea trebuie sa vina din noi pentru noi si ca acolo sta si raspunsul si remediul. Nimeni nu asteapta iertarea noastra, nu reparam nimic daca ne iarta cineva faptele, dar noi le lasam nevindecate si ne legam astfel de ele intreaga existenta si nu ne iertam.

 As vrea sa inteleg tot ce mi se intampla! Asa-mi spun oamenii. Doar tu poti sti raspunsul la toate intamplarile din viata ta, tu le-ai construit, nu te pot eu trata si vindeca de ceea ce ai cladit singur pentru tine, rezolvarea nu este in exteriorul tau, nu este in mine si nici in ceea ce poti culege de la mine, totul este in interiorul tau.

 Sunt ceea ce simt, atat! Planuiesc cu gandurile mele tot si cand culeg ce-am sadit, simt. Daca nu as gandi, nu as trai…Doar eu gandesc si planuiesc ceea ce voi deveni si voi simti maine. Si totusi, daca spun si imi spun ca am priceput asta, de ce tot gandesc si ceea ce nu doresc sa traiesc?! Pentru ca din prea multa iubire Dumnezeu mi-a dat minunatul liber arbitru si iata ca daca sunt libera sa imi aleg calea folosindu-ma de gandurile mele si atat, eu tot gresesc. Calea oferita e simpla, dar sta in natura mea sa ma abat de la cale, doar asa imi invat lectiile si cresc. Fara greseli nu am lectii, fara lectii nu am cunoastere, fara cunoastere nu am evolutie, fara evolutie nu am schimbare! Singura constanta din Univers, imi spunea nu demult cineva, este schimbarea…

Asadar, cand iubesti, lasa-l liber pe cel de langa tine! Si lasa-te liber si pe tine! Iubeste-te asa cum esti, chiar si atunci cand gresesti!