"Copil pervers"

Sufletul e un copil pervers!

Uitam sa fim egoisti sufleteste, este singura forma de egoism acceptata si nepedepsita. As spune ca doar copii simt cu adevarat totul in viata asta ca pe-o senzatie placuta sau neplacuta pentru suflet. Adultul reuseste cu succes de multe ori sa simta totul fizic si daca mai ajunge sa aiba si-o traire sufleteasca, uneori poate fi atat de profunda ca desi nu pare de proportii pentru martori, pentru el este acel ceva care-i va schimba existenta.

Cum ajungem in stadiul asta de traire trupeasca, unde sta ascuns sufletul pana in acel moment si cum de se trezeste tocmai atunci? Pentru ca l-am uitat, pentru ca am uitat sa-i raspundem la nevoi, sa-l intrebam ce mai doreste, daca mai doreste ceva, sa-l intrebam daca-i convine ce facem. Cat si ce facem pentru suflet si cat pentru existenta materiala? Buna intrebare…Mi-o tot adresez de ceva vreme, ori de cate ori tind sa ma abat de la “regulile” naturii firii mele si bineinteles ca gresesc si atunci intrebarea isi schimba sensul “De ce am facut asta sufletului meu?” Desi eu stiu ca am comis-o negandindu-ma vreo clipa la suflet.

Cand aflam secretul sufletului, cand credem noi ca stim tot si de toate si din toate, atunci devenim/ redevenim copilul pervers. Ma pot santaja chiar si eu pe mine sufleteste, asa ca sa ma testez. Cu cat mai profund patrund, atat de subtil descopar cum sta treaba pe acolo…Si are o singura nevoie. A ta care este?

Priviti un copil care tanjeste dupa o imbratisare, e certat, pedepsit, in adancul sufletului simte ca o vrea, ca doar asta vrea, el deja stie pentru ca in acele momente el simte si atat, inca nu are balastul adultului care sa-i anihileze simturile. Va actiona in asa fel incat s-o obtina prin orice mijloace care nu-l pozitioneaza intr-o lumina “injositoare” de vinovat, va obtine ceea ce isi doreste si are nevoie si se va bucura in acel moment de ceea ce va simti pentru ca “stie” ca asta este vindecarea. Doar in acele momente “omuletul nu este om”, apoi adunam si uitam sa simtim si atat, reusim sa le facem amestecat si sa le confundam si apoi avem alta nevoie: nevoia de-a redeveni ceea ce am fost, de-a redeveni copil pervers, de-a ne intoarce la origini, de-a descoperi ceea ce am fost candva.

In pantec aveam o singura nevoie fundamentala care depindea de noi- nevoia de a respira si ne iesea de minune, chiar daca pare dificil, ne luam oxigenul dintr-un lichid, dar totul parea natural de simplu…Acum ca oameni mari ce suntem, avem nevoie de ditamai tehnologia ca sa respiram in apa. Sunt convinsa ca daca ne amintim cum ne iesea treaba asta acolo in pantec, o sa ni se para la fel de natural de simplu si acum.

Imi doresc sa pot fi mai des copil pervers…Doreste-ti si tu! Aminteste-ti! Intoarce-te in tine sa te simti ca la inceput!