Meditatia

Ce este meditatia? Cum meditam? Avem nevoie de meditatie? Avem nevoie de profesor?

Cine nu a incercat macar o forma de meditatie de-a lungul existentei…?

Am cautat multe forme de meditatie, inainte sa inteleg ce inseamna meditatia. Mi-am cautat maestri, citeam, ma scoleam bine de tot despre ce inseamna o anume tehnica de meditatie, apoi consumam cursul si ma trezeam eu cu mine acasa incercand inutil sa meditez dupa niste reguli. Si dupa multe straduinte am priceput ca meditatia nu este o tehnica, in meditatie nu exista reguli si ca forma care mi se potriveste mie, nu este cea dupa care tanjesc, cea care se pare ca se potriveste tuturor sau cea care este speciala doar pentru ca “e la moda” si de aceea e la mare cautare.

Am descoperit ca meditam de mult in felul meu, am descoperit ca sufletul meu are propriile lui principii, iar regulile pe care ma straduiesc eu sa i le impun, sunt sub nivelul lui si atunci acestea se autoelimina cu succes, considerandu-le intrusi.

Este o definitie a meditatiei din care reiese ca atunci cand meditam examinam profund o idee, situatie, problema, o alta care spune ca omul ajunge sa cugete adanc asupra problemelor fundamentale ale existentei umane si multe altele desprinse din DEX, urmatoarea imi place cel mai mult: “Meditatia est o perioada de timp, in afara orelor de curs, in care elevii isi pregatesc temele”. Daca analizam ultima varianta, avem adevarata definitie a meditatiei. Orele de curs ar fi orele, zilele, anii petrecuti pe aici, continuu facem ceva, continuu suntem la scoala, dar “temele” cred ca ni le facem, doar in afara orelor de curs.

Ce teme avem? Ne intrebam, sau cat de des ne intrebam? Ne intrebam doar cand ne paste un necaz, sau cand ne-am cufundat intr-o suferinta. Atunci ne trezim si ca am vrea sa meditam, ce-o fi meditatia, parca suna a ceva ce ne-ar face bine…Si toate astea le descoperim in liniste. Ce e linistea? Eu zic ca linistea este o forma prin care atingi meditatia, o forma de meditatie, meditatia insasi, LINISTEA ESTI TU! Daca te regasesti in liniste, daca-ti pui intrebari existentiale in liniste, daca doar de liniste ai nevoie ca sa ajungi in aceasta stare “liniste pentru liniste si din liniste”, atunci toti am meditat de nenumarate ori. Profesorul poate fi o lumanare, muzica, o aroma, o icoana, o fotografie a cuiva drag, o amintire, un maestru care sa ne ajute sa ne gasim calea catre linistea interioara, orice…

Este meditatia o rugaciune? Eu zic ca este cea mai adevarata rugaciune. Eu nu pot sa fac plecaciuni si matanii intr-o biserica sau in fata unei icoane, sau in fata unui preot, nu pot sa le fac nici in casa, dar am descoperit ca le pot face in interiorul sufletului in cel mai artistic mod cu putinta. Cand ingenunchezi in fata sufletului, ai ingenunchiat in fata ta, in interiorul tau si atunci ti-ai atins cu adevarat sufletul, ai primit raspunsurile, esti doar tu cu tine, gol dar atat de bogat, ESTI ASA CUM ESTI…

Dar calatoria nu s-a terminat pentru ca acum o sa-ti doresti mai mult, acum descoperi secretele, descoperi ce-si doreste sufletul si ca sa atingi mai mult, ai nevoie de cat mai multe calatorii minunate.

Va doresc cat mai multe calatorii cu roade pretioase!

Este meditatia o forma de atingere a acelui “ceva”, fara ganduri? Eu zic ca avem nevoie de un gand ca sa ajungem la orice, fara ganduri nu existam. Sa ne straduim sa ne alungam orice gand ca sa ajung undeva? Unde sa ajung daca nu imi propun, daca nu am o intentie? Ce pot sa construiesc, daca nu planuiesc inainte?

Sa imi alung gandurile ca sa ma gasesc si/sau regasesc pe mine, ar insemna sa imi neg existenta si sa caut in gol, iar ceea ce voi gasi intr-un gol va fi tot un gol, cred ca si ca sa ajung la un gol am nevoie de un gand si inca de unul profund.

Cateva de ajutor…

• Meditati si cand sunteti fericiti si veti gasi raspunsuri la fel de pretioase si ca atunci cand sunteti nefericiti.
• Nu va asteptati si nu cautati sa gasiti ceva spectaculos, multumiti-va si fiti fericiti daca gasiti ceva simplu.
• Nu fiti dezamagiti daca nu aveti raspunsurile usor, sufletul pare uneori un puzzle greoi pentru cel ce-l poarta.
• Nu incercati sa primiti raspunsuri pentru existenta fizica, cautati-le pe cele spirituale si restul va veni de la sine si chiar se va vindeca de la sine.
• Nu faceti idoli din simboluri pentru ca va adanciti intr-o latura care va va indeparta de voi insiva si nu va va arata calea catre cunoasterea interioara. Simbolurile sunt ca niste ganduri ajutatoare care ne conduc pasii catre noi si prin noi. Incercati sa intelegeti ce inseamna acel gand, acel simbol, dupa ce l-ati simtit si asa veti sti daca va va fi de ajutor si pe viitor in alte calatorii, sau daca s-a consumat dupa ce v-a calauzit pasii intr-una sau mai multe calatorii.
• Nu ridicati statui gandurilor si simbolurilor, caci riscati sa le faceti modele in viata si sa va conduca, in loc sa va calauzeasca.
• Cand meditezi cu adevarat sufletul iti va spune sa iti cauti forma ta, sa nu incerci sa iti imaginezi ceea ce spune profesorul/maestrul, ci doar sa iti faci un model de inceput din indrumarile sale, sa iti lasi mintea sa te duca unde cere sufletul. Cand incerci sa meditezi lucreaza cu mintea ca sa ajungi la suflet, nu lasa mintea sa te lucreze, ca iti va lucra si sufletul.
• Nu aruncati ceea ce gasiti, considerand ca daca ati descoperit si ati vindecat, nu va mai este util. Adunati si pastrati ca pe ceva pretios, este parte din voi si nu uitati sa multumiti din cand in cand pentru tot ce ati descoperit, pentru felul in care ati ajuns acolo si pentru ceea ce sunteti acum.
• Spuneti: “Multumesc Doamne! Multumesc tuturor!” si veti simti ca de fapt va multumiti si voua…

Pentru ce meditam? Veti descoperi singuri…