Din ce e facut un suflet?

Dani, din ce e facut un suflet?

Am primit intrebarea asta de la un copil care-i tot plimbat de bunici pe la biserici si cred ca aude toata ziua discutii despre suflet, dar nimeni nu-l lamureste. Eu nu stiu daca un adult isi pune intrebarea asta... Adica copilu’ isi dorea sa stie exact din ce e si mai ales unde e sufletul si de ce nu-l vede.

O sa reproduc din aduceri aminte povestea…
Dani: -Tu ce crezi ca e ?
Vlad: - Eu cred ca e din aer si sta in buzunar.
Dani: - Cum de crezi asta?
Vlad: - Pai mi-a spus mie cineva ca sufletul omului nu se vede si ca e la indemana si eu doar aerul nu-l vad si eu stiu ca la indemana inseamna ceva ce e aproape si eu tot ce am nevoie aproape, am in buzunar. Si in timp ce vorbeste scoate din buzunar o jucarie, un servetel, o hartie cu numele lui, numele parintilor, un nr de telefon, adresa de acasa si numele afectiunii de care sufera.
Dani: - Iti spun ce poveste stiu eu despre suflet si apoi tu poti sa intrebi in continuare multi oameni ca sa aduni mai multe povesti si intr-o zi daca cineva te va intreba, o sa ai si tu povestea ta.
Tu stii Cine e Dumnezeu ?
Vlad: - Cineva la care se inchina lumea in biserica si mamaia Il roaga noaptea cand crede ca eu dorm, sa ma fac eu bine. Da eu ma uit mereu si nu il vad si cred ca e in aer. In sinea mea zic « si in buzunar ».
Dani: - Dumnezeu a fost si este peste tot si in aer si in buzunar, este oriunde ai tu nevoie si oriunde vrei tu sa fie, este in tine, este in mamaia ta, este in noi toti, de aceea nu il vezi. Te uiti la mamaia ta si stii ca o vezi pe mamaia, nu pe Dumnezeu. Dumnezeu intr-o zi cand cred ca se cam plictisea s-a gandit El asa sa faca pe cineva ca El. Si pentru ca Dumnezeu iubea viata mult si asta inseamna ca se iubea si pe El ca e viata, a pus multa iubire cand l-a facut pe om. Si mai intai a facut El toate stelutele, soarele, pamantul, animalele, florile si tot ce e pe aici ca sa-i fie omului bine si apoi l-a facut pe om. A luat o mana de pamant cu tot ce era in el si asa cu niste apa a facut un om dupa cum arata El, l-a modelat cu multa apa, asa cum facea mamaia ailalta a ta testul ala de copt paine si apoi ca sa respire viata i-a dat suflare de viata. Si daca am zis ca Dumnezeu iubeste viata, suflarea asta de viata este iubirea Lui pe care-a pus-o in om, adica sufletul omului este suflarea aia, este iubirea. Si de aia nu il vezi pe suflet si nu stii din ce e. Daca zici apa, iti poti imagina apa si o poti si vedea si daca bei o si simti, daca zici iubire sau suflet ti-o poti imagina pe mamaie cand se roaga la Dumnezeu sa te faci tu bine si chiar daca nu vezi, o sa simti.
Vlad: - Si daca eu ma rog la Dumnezeu sa nu mai planga mamaia cand ea crede ca eu dorm, mamaia o sa isi imagineze la fel?
Dani: - Eu cred ca mamaia ta nu mai are nevoie sa isi imagineze, dar tu Il poti ruga oricand. Stiam eu ca tu stii deja cum stau treburile astea…
Vlad: - Si toata lumea e un suflet? Ca ai zis ca atunci mai demult a facut un suflet…
Dani: - Pai asa a fost la inceput, dar apoi s-a pus pe treaba si a facut asa mai multe globulete de suflete la un loc si cand se mai naste un bebelus, inseamna ca a mai venit o luminita din globuletul ala din care ai facut si tu parte, mamaia ta si mami si tati si fratiorul tau si prietenii tai si alti oameni pe care o sa-i cunoasti mai tarziu, sunt toti acolo vecinii tai de globulet si va intalniti aici ca sa faceti treaba.
Vlad:- Si tu nu esti din globuletul meu ?
Dani:- Acum am aflat ca sigur suntem vecini de globulet.
Vlad: - Si avem un sef in globulet? Eu cred ca in globulet nu imi spune nimeni sa iau pastile.
Si a aparut un om mare si ne-a intrerupt…

 Nu vreau sa scriu o concluzie, o morala, a fost atat de faina discutia ca vreau sa mi-o amintesc o vesnicie asa curata, fara comentarii…