Unii dintre noi
vorbesc...e un defect, sau e o calitate? Eu zic ca e un dar.
Altii tac...e un
pacat? Eu zic ca e tot un dar.
Altii isi pun
masti. Toti ne punem masti. Eu zic ca si asta e un dar.
Peste toate astea
se cladesc ziduri. Zid poate avea si cel ce vorbeste mult si cel ce tace si cel
cu masca. Zid poate fi si peste zid.
Daca vin din noi
vin de la Dumnezeu si cine suntem noi sa judecam ce vine de la El?
Sunt forme de
exprimare in cunoasterea de sine.
Nu pot sa tac,
daca nu am vorbit inainte, tacerea intrerupe ceva...
Nu pot sa vorbesc
daca inainte nu eram in tacere. Vorbitul vine dupa tacere...
Nu pot sa am o
masca decat daca eram curat inainte si nu pot sa scot o masca, daca ea nu ar
exista si nu as mai putea descoperi, nu m-as mai putea descoperi.
Nu pot sa cladesc
un zid daca nu am din ce si nu pot sa il distrug daca nu am cu ce...
Toate au un rost
si toate vin dupa un plan. Eu am dreptul sa imi judec planul meu. Daca sunt
murdare sau curate, nu judeca altcineva pentru noi. Eu le DESCOPAR, ACCEPT,
MULTUMESC, IERT, MULTUMESC! Nimeni de langa mine nu e in stare s-o faca pentru
mine.
M-am enervat in
tacerea mea pe un prieten care tot incearca sa ma faca sa vorbesc si sa
rabufnesc. Si mi-am amintit de un client psiholog care imi spune ca nu pricepe
cum de poate sa vorbeasca, ca el nu vorbeste niciodata. Si-am zis – VORBESTI
PENTRU CA EU TAC SI IN TACERE OFER SPATIU ORICUI SA UMPLE CU VORBE...
Eu nu fac nimic
si in acest nimic e atat de mult loc, e infinit ca nu e locul meu si nu e in mine de fapt. Multumesc Andrei! J
Uneori nu e
nevoie de cuvinte ca sa exprimi ceea ce simti. Uneori tacerea este mai
pretioasa decat orice insiruire de cuvinte. Uneori in tacere este doar tacere,
nu este nimic altceva. Uneori ca sa simti ceva si ca sa te simti tu pe tine, ai
nevoie sa taci si sa te asculti in interior unde nu e loc de cuvinte. Inima nu
are un vocabular cu definitii din DEX.
Multumesc Marius,
ca ma ajuti sa rabufnesc din tacerea mea si apoi imi revin si tac din nou! J Oricum ar fi, una fara alta nu se poate.
Gata, am tacut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu