GANDURI...

MINTEA E O CURVA SIREATA... O accepti si duci in inima  tot ce iti ofera ea, atunci sunteti cei mai buni prieteni. Nu o accepti si ii cladesti masti, o lasi ascunsa sa te lucreze pe la spate, atunci o sa te manjeasca pe toate partile cum vrea ea si o sa cauti doar sa te ascunzi.

Cum se ascunde ceva de care iti e rusine? Cu minciuna. Cum ascunzi apoi o minciuna? Cu o alta minciuna, sau cu mai multe. Si te trezesti in straturi de minciuni zidite cu grija si abia mai zaresti un firicel de lumina care sa te duca la primul gand de curva ascuns pe care l-ai acoperit cu prima masca.

Si te incumeti sa faci curatenie? Te incumeti sa dai de-o parte mucegaiul ca sa miroasa frumos in final si sa te bucuri tu de tine si murdar si curat? E greu? Pai e, ca putea fi usor de la inceput, dar o evolutie catre TINE nu se face fara munca. Ti se va parea ca se rezolva totul intr-o zi, dar ia scarma mai bine si vezi chiar te-ai recunoscut tu pe tine si acceptat asa cum esti?

Ai curaj sa recunosti ca te uiti la filme spirituale acum si imediat dupa iesi afara si te uiti la un fund bombat de barbat sau femeie si admiri un decolteu obraznic? Ai curaj sa recunosti ca in sinea ta ceva striga „Ce nerusinata ca s-a imbracat asa, sigur a iesit la agatat si are ganduri ascunse!” si in acelasi timp iti spui „Ce as vrea sa am si eu curaj sa fiu asa!” Ai curaj sa recunosti ca esti tot tu si ca tot din tine vine si smerenia si ceea ce consideri ca ar fi ganduri spurcate?

Ti se va parea ca e usor sa recunosti si ca te-ai lecuit tu de tine. Sa crezi tu ca doar de asta ai nevoie. Nu e suficient sa recunosti, ci sa vezi exact de unde vin si sa nu dai vina ca vin din exterior si ca-s influente, caci vin din tine si-s toate ale tale. Sa gasesti frumosul in ce crezi ca nu e frumos, linistea in galagie, strigatele in liniste, nervii in starea de calm, calmul in neliniste. Sa le impaci pe toate cu toate si abia apoi sa te lauzi ca esti impacat tu cu tine si sa te lauzi ca intr-adevar TE ACCEPTI, ITI MULTUMESTI, TE IUBESTI. Pana atunci....cale lunga si ganduri dezmatate J

Poti sa alegi sa iti iubesti toate gandurile, toate imaginile in care iti tot spui : SUNT si NU VREAU SA FIU! Sau poti sa fugi necontenit de ele si nu o sa simti niciodata CAT DE FRUMOS ESTI SI ASA!

Cineva imi spunea zilele astea „A fost langa mine, a fost exact cum mi-am dorit si cum am cerut universului, a fost acolo langa mine goala, frumoasa, perfecta si m-am blocat si totusi nu am profitat de moment, unde am gresit?” Ai cerut si sa profiti de moment, sau doar sa apara in viata ta si sa fie langa tine...? Lectiile astea pe care le cerem, tot noi ni le dam si le servim intocmai cum le-am cerut. Nu iti baga o mana din univers ceva pe gat daca nu ii ceri asta.

Radeam in sinea mea si imi aminteam de cate ori am trecut prin asta...

FRICA nerecunoscuta blocheaza orice. Poti sa pui in continuare pe lista, sau si mai mult de atat, daca esti suficient de smecher, copil pervers, poti sa profiti de ACUM si AICI si sa te simti tu pe tine si sa iti iei, sa multumesti, sa te bucuri de tine INDRAZNET si FRICOS in acelasi timp, fara sa te simti vinovat ca ai gresit cu ceva. Gresesti fata de tine cand negi ca toate dorintele vin din tine si le arunci sau le acoperi ca si cand nu ti-ar apartine.

Frica nu ar exista fara indrazneala si nici indreazneala fara frica.

Imi amitesc acum de o intamplare...

Intr-o zi in fata unei biserici, niste cuconete intolite bine, gatite cu gentile Prada pe brat, imparteau banet la niste mamici si copilasi si comentau in soapta „ Astia nu si-or dori mai mult de la viata...” „Ia uite si la parasuta asta cum a venit imbracata la biserica...” „Si popa asta burtos, sa-mi spuna mie ca tine post si nu a mancat carnati si baut bere aseara...”

Poate ca isi doresc multe, exact ce va doriti si voi si au de la voi acum. Poate ca isi doresc si nu stiu ce sa ceara mai sus de atat. Sau poate ca au ce isi doresc. Poate ca parasuta asta e imbracata asa pentru ca nu neaga ceea ce este si are tupeul sa vina si in biserica asa cum este. Voi ce va doriti? Cumva va doriti si nu recunoasteti, sa simtiti umilinta, mila, mana intinsa, foamea fizica, foamea sufleteasca si de ce a venit parasuta imbracata asa?

Sunt intrebari ale mintii, sau nevoi ale sufletului? Aveti curaj sa le faceti cunostinta, sa le acceptati si sa le traiti, sau le lasati sa va traiasca ele si sa va chinuie?

Ele raman cu fricile si mastile ascunse dincolo de gentile Prada, cei din fata bisericii cu mana intinsa, femeia imbracata provocator, cu conditia ei provocatoare. Si fiecare isi cere lectia si o primeste continuu si neobosit pana va tipa intr-o zi copilul din interior BAAAAA, DAR PE MINE NU MA BAGA NIMENI IN SEAMA, SUNT SI EU PE AICI?

Am fost intr-o zi la o sfintire de casa si dupa slujba preotul a stat cateva minue cu ochii inchisi, parea ca spune o rugaciune pentru el, apoi s-a dezbracat de straiele bisericesti si a zi catre gazda care tot punea pe masa bunataturi de mancat „Acum sa ne facem de cap cu ce ne-a dat Dumnezeu!” Si se uitau toti cu ochi critici si intrebatori ca la un preot posedat. Omul isi traia conditia si era infometat, atat tot. Nu vazusem pe cineva pana atunci mancand atat de frumos si dezmatat in acelasi timp.

Asa cum mintea cere infometata dezmaturi si smerenie, tot asa cere si sufletul. Ne cer ce nu vrem sa le dam, PE NOI INSINE!

Cu drag pentru mine si pentru cine mai citeste...

Daniela Dumitru