miercuri, 22 mai 2013

Terapia Cranio Sacrala


Ce-o fi Terapia Cranio Sacrala…?
Raspunsul simplu ca la carte: un soi de terapie care duce la o intensificare a activitatii dintre sistemul cranio-sacral(creier si maduva spinarii). Cam asta e ceea ce “trebuie sa stim”, sau ceea ce mentalul nostru cauta sa afle ca sa isi justifice dorinta de a incerca aceasta terapie. Si daca definitia nu este suficient de stiintifica si satisfacatoare, adaugam si cuvintele cheie “auto-vindecare”, auto-evaluare”, “eliberare emotionala profunda”, “lecuire sufleteasca”

Uneori avem nevoie de un “intermediar” ca sa intram prin lacasurile unde ne-am ascuns singuri durerile. Si asta doar pentru ca noi singuri le-am cimentat acolo si nu mai comunicam cu sufletul sa aflam cat de tare doare, cat de trist este, cat de multa nevoie de mangaiere are. Intermediarul apare cand suntem pregatiti, sau cand sufletul tipa si noi ne ambitionam sa fim tari si sa nu deschidem portita catre eliberare.

E foarte simplu, e vorba doar de comunicare si acceptare. Uneori cautam terapii sofisticate ca sa ne raspundem la intrebari, asteptam miracole… Spuneam intr-o poveste ca terapia poate fi doar o simpla privire daca reusim s-o lasam sa ne patrunda profund, terapia poate fi un zambet care ne aduce si noua tot zambet, terapia poate fi doar o atingere delicata. “Sa nu-i dam durerii tot durere!” le repet terapeutilor continuu. Durerea are nevoie sa simta ca exista si o alta cale. Terapia cranio sacrala e o atingere delicata ce scoate la suprafata bine-cimentatele dureri. Nu le-am trait cand le-am primit, pentru ca ne-a fost teama, ni le-am ascuns si ele se transforma in ce gasesc mai la indemana, teama s-a transformat in frica si a macinat ce-a gasit in cale, durerea in tristete si tot asa.

Mai nou e la mare moda in randul terapiilor aceasta terapie, dar este una dintre terapiile ce-ar trebui facute de terapeutii cu Har. Divinitatea este prezenta in noi toti, dar Har nu se poate spune ca am primit toti. Astazi am intalnit un om care stie doar el si Dumnezeu ce lucreaza printr-un zambet, printr-o privire, printr-o atingere. Si nu se lauda si nu se bate cu pumnii in piept ca “el face lucruri”, cu siguranta el stie cum se intampla lucrurile…

Multi oameni intreaba cum te simti, ce este terapia asta si cum iti pui intrebarile potrivite , sau cum afli raspunsurile. Eu zic ca daca te duci hotarat sa dai definitii, nu vei reusi sa ajungi la intrebari si nici atat la raspunsuri. Doar sa mergi deschis mental si sufleteste si sa le lasi pe cele doua sa isi puna intrebari si sa faca conexiuni si tot ele vor face si interpretarile, rolul terapeutului este sa te ajute sa nu te abati de la drum, sa nu cumva sa te prefaci ca nu le vezi si nu vrei sa le bagi in seama. Si un rol important este ca el este cu tine si este prezent atunci si te indruma pas cu pas, fara sa te influenteze intr-un fel.

Avem nevoie sa invatam cum functioneaza mintea si avem nevoie sa intelegem ca daca o bagam in seama separat de tot ceea ce suntem ca intreg, o sa-si faca de cap si-o sa-si ascunda prin lacasuri multe suferinte care nu ne vor da pace si care dupa ce vor fi lucrat sufficient se vor ascunde prin alte locuri sa mai macine si altceva.

Ceea ce simti prin aceasta terapie este pentru tine si uneori nu poate fi descris, te poti trezi intr- o interpretare mentala a unor suferinte sufletesti. Pot fi dureri ce vin cu amintiri ce poti crede ca le-ai uitat sau ca nici macar n-au existat, pot fi zambete, pot fi oameni dragi ce iti apar in ganduri si iti dau freamate in suflet, poate fi o lacrima sau doua sau siroaie, poate fi senzatie de eliberare de ceva ce nu intelegi sau intelegi, poate fi orice este firesc sa fie. Este acceptarea sinelui si a ceea ce esti, este o intalnire a ta cu tine asa cum esti. Am simtit ca terapeutul a batut discret la poarta sufletului sa-l intrebe ce mai face. Si parca aveam nevoie de-o vesnicie ca sa scot de acolo cele adunate. Dar ca orice reparatie de calitate, si reparatiile interioare au nevoie de calm, liniste si rabdare. Cu lupte crancene se pierde esenta si raspunsurile nu vin natural ci fortate de lupta si imprejurari.

Dumnezeu are rabdare cu sufletele noastre si cu partea umana din noi, oare nu putem si noi acorda atentie si rabdare sufletului in acelasi fel!? Cred ca merita si atentia noastra. Avem nevoie sa invatam sa comunicam cu toate, nu suntem aici pe bucati, nu ducem o existenta doar materiala, sau doar mentala sau doar spirituala.

Multumesc Florin, terapeutul meu de azi! J

 

Un comentariu: