miercuri, 26 septembrie 2012

Scurte din povesti lungi…


Dupa plimbari prin lume, revin cu diverse adunate de la oamenii ce incep a-si pune calmi sau speriati intrebari.

*Cum de-mi place lumina si mirosul de la o lumanare doar cand imi simt sufletul ranit? Candva simteam ca tamaia are miros de moarte… Acum simt ca trezeste ceva in mine ca om, dar nu stiu ce anume…
- Te trezeste pe tine, doar iti bate la usa discret. In tine ca om e un suflet, poate ca tamaia te ajuta sa faceti cunostinta.

*Am zarit un copac inflorit, am stat la umbra lui, am simtit cum percep parfumul altfel decat pana acum, am simtit ca mi-e daruit, am simtit ca face parte din mine, ca si cand acum doar mi-am amintit ca exista, am simtit ca a inflorit pentru mine… Sunt nebun la cap?
- Poate ca pentru prima data ai simtit si nu ai judecat,  ai trait si nu ai gandit, copacul traia, inflorea si se parfuma in fiecare an din existenta ta pentru tine. Si ai aflat ca nasul te ajuta sa te bucuri si de miresme si doar sa respiri.

*Ma simt vinovat cand lenevesc. Sunt activ, muncesc mult, consider ca asta e rostul unui om in viata, sa faca mereu ceva. E normal, inseamna ca sunt egoist?
- Stii care e diferenta intre lene si odihna? Stii ca in omul asta e si un suflet? Te-ai intrebat vreodata care o fi diferenta intre “rost” si “menire”? Intreaba-ti sufletul ce inseamna existenta si nu rostul…si lasa-l sa existe pur si simplu sis a-si traiasca menirea.

*Vreau doar singur, nu-mi iese nimic cand sunt casatorit, simt ca sunt legat, desi imi doresc, gandesc ca asa e normal, ca asa e randuirea omenirii? Care-i defectul meu, unde gresesc? Nimeresc eu doar persoana nepotrivita, cum sa stiu in ce fel sa aleg, unde sa caut, am ceva grav de platit? Daca sunt singur, inseamna ca ma izolez?
- A gandi si a simti sunt doua notiuni total diferite. “A gandi” e o teorie. “A simti” nu e teorie si nu are teorie. “A simti” nu gasesti intr-o teorie si nu trece prin “a gandi”. Nu-ti iese nimic daca te bagi cu “a gandi” in “a simti”. Randuirea asta omeneasca de care fugi dar nu scapi a fost conceputa cu planuri gandite atent, iar normalitatea nu sta in “a gandi”. Daca urmezi randuirea, doar ca sa te asezi in acel rand, atunci in rand vei fi, indiferent de cat de potrivita sau nepotrivita ti-ar parea persoana ce alege sa urmeze acelasi rand cu tine.  Exista “ oameni cu ganduri normale” care-s casatoriti si fericiti, asa cum exista “suflete fara gandirea asta plina de randuieli”, care-s la fel de fericite… Nu cauta normalitate, nu incerca sa intelegi normalul din planurile create de omenire, nu mai incerca nimic, cauta-ti sufletul in toata randuiala in care te aliniezi si apoi cauta-l si in singuratatea in care crezi ca-l izolezi. Si cauta diferenta dintre “singur” si “singuratate”.

*Cateodata mi se pare ca ce traiesc e ireal, ca toata viata asta e o scena… Si e atat de intensa senzatia asta ca ma sperie si parca imi doresc ca cineva sa ma trezeasca ca atunci cand visezi urat si vine momentul acela in vis cand constientizezi ca visezi si reusesti sa te trezesti, sau un zgomot, sau cineva chiar te trezeste cand devenea de nesuportat.
-Cand mai simti asta, nu te mai speria, pune-ti intrebarea “daca e chiar asa cum simt?” si trimite intrebarea catre suflet si vezi ce simti. Intreaba-te cum de reusesti sa simti noaptea mai intens decat ziua? Ca doar noaptea crezi ca dormi nu…?

*Mi-a fost teama sa nu aduc pe lume copilasi bolnavi ca mine si am adus, m-am temut din nou, de data asta sa nu am inca un copil care sa fie bolnav ca primul si iar am avut, apoi m-am rugat cu cea mai mare incredere sa am un copil care sa nu fie bolnav ca ceilalti doi si tot mi-a fost teama si iar am avut… De ce imi spui ca teama nu exista, ca uite ca e reala, exista si da si roade.
-Teama asta e un rod al al mintii tale, sau sa zic ca roadele mintii omului sunt, printre altele, multitudinea de temeri. Cand nu scapi de ele ti se implinesc si temerile si teama de temeri. Zic sa te rogi de-acum pentru copilasii cei bolnavi si nu pentru cei ce ar putea veni bolnavi.

*Vreau sa inteleg cum de-ti permiti sa-mi zici asa verde-n fata de toate, fara sa ma cunosti bine, tu stii cine sunt eu? Ma tot intreb de ce apar tocmai acum asa intr-una in viata mea oameni care ma enerveaza prin ce-mi spun? Am o problema eu, e viata mea ruinata de tot felul de probleme, sau ei au o problema?
-Nu prea ma pricep eu la matematici si probleme ca as numara de cate ori au aparut acum si daca au mai fost si alte aparitii pe care nu le-ai bagat in seama care te tot enervau. Intreaba-te de ce-i vezi acum si o sa-ti vezi si problema. Ca poate ca ei au tot aparut si poate ca nu din cauza ca viata ta e plina de probleme, ci doar pentru ca tu nu ai reusit sa-ti vezi inca problema…

*Sa stii ca am testat pe pielea mea terapii din toata lumea ca sunt intr-o continua cautare de senzatii, dar nu m-a satisfacut o terapie anume niciodata. Nu cred ca exista terapii care sa fie pe placul meu si chiar stiu despre ce vorbesc, sunt un mare cunoscator in domeniu.
-Daca ti-ai propus sa testezi terapii pentru piele, ai gasit terapii pentru piele in toata lumea asta. Dincolo de piele ce-o sta ascuns…?Poate ca nu e doar dosul pielii care asteapta doar senzatii. Incearca si un terapeut, spune-ti “vreau un terapeut” si poate o sa descoperi universul de dincolo de senzatiile invelisului piele. Si chiar vorbesti doar despre ce ai aflat pe pielea ta si nu despre ceea ce nu stii ca poti afla.

*Cred cu tarie si convingere ca exista o lege nescrisa a terapeutul si ca acesta trebuie sa fie nevinovat, curat la trup si suflet, cu mintea limpede, sa para nelumesc, dar natural, doar asa imi exprima incredere. Nu cred in terapeutii care spun ca au si ei de trait si trecut prin viata asta ca orice al om.
-Terapeutul tau este intotdeauna un suflet care se poate afla intr-un om, intr-un caine, intr-un tantar, intr-o floare. Daca nu-ti poti primi terapia pe care ti-o daruieste, tu ca om negi locatia sufletului tau. Daca sufletul ce-ti ofera terapia este intr-un om, sunteti la fel, aveti lectii, aveti o trecere prin existenta asta cu aceleasi trairi lumesti uneori.

*Imi vine mereu sa ma duc la biserica si sa plang, dar nu sunt orthodox si nu intru in biserica si ma duc dupa un colt sa nu ma vada cineva si plang acolo si apoi plec si parca ceva ma cheama mereu si apoi ma simt vinovat si ca m-am dus si ca nu am intrat in biserica si ca m-am ascuns si ca m-a vazut cineva. Eu sunt convins ca nu am nevoie sa ma duc la biserica ca sunt puternic.
-Nu te duci la biserica de nevoia de biserica ci de nevoia de a plange. Nu te simti vinovat de tot ce ai spus, ci de faptul ca nu-ti asculti sufletul, puterea nu sta in convingerile mintii tale, ci in ruperea lanturilor in care ti-ai pus sufletul.

*In toata cearta asta la care ai asistat, nu ai un cuvant de spus? Te porti de parca esti cu capul in alta parte ca o dementa si cred ca nu-ti pasa. De ce nu ai intervenit, daca toti oamenii interveneau si aveau un cuvant de spus, poate ca s-ar fi terminat mai devreme.
-Nu a fost cearta mea, nu a fost a altor oameni, daca toti participau cu cate-un cuvant devenea a tuturor si nu se mai termina. Dementa vine din dorinta sufletului de-a nu simti ce aude mintea. Dementa poate fi cel mai bun ascunzis pentru suflet.

*Cateodata cand sunt asa trist si suparat pe ce aud si vad ca fac oamenii, incerc in zadar sa inteleg si parca vad cum calc in mocirla cu fiecare pas si mi se pare ca sunt nebuna. Am luat-o razna oare?
-Daca incerci sa intelegi de ce fac oamenii ceea ce fac, cateodata vezi mocirla care e in acele ganduri si fapte. Mocirla exista, e cladita din acele ganduri si atrage alte ganduri. Treci prin ea daca nu vezi alta cale, dar “pune-ti cizme” si nu o sa-ti murdaresti sufletul.

*Intr-o zi am vazut un om care tusea ingrozitor si scuipa,  a aruncat tigara si in timp ce o stingea nervos cu piciorul injura si vorbea urat referindu-se la tigara, cum ca i-a ruinat si distrus sanatatea. “Simt ca-mi strivesc plamanii cand te strivesc fira-i…da tot nu te las ca nu ma termini tu pe mine!” Si nu mi-a fost deloc mila. Si sunt si eu fumator.  Stiu ca e o lectie in povestea asta pentru ca tot mi-o amintesc, dar ma lasa rece si fara emotii ca atunci cand ma vazut-o. Sunt un om rau si fara suflet?
-Nu tigara i-a ruinat viata si sanatatea si nici actul in sine ci vointa cu care reuseste sa se lupte cu dorinta de a nu fuma. Acorda iubire tigarii si nu plamanilor, nu stie ca nu este distrus de tigara ci de credinta ca tigara nu e atat de puternica ca sa-l distruga. Lectia ta nu consta in faptul ca nu ai avut trairi intense la scenariul asta. Nu te intreba daca esti rau si fara suflet si daca sufeltul tau a cunoscut rautatea ce vine cu fiecare fum ce-ti intoxica plamanii. Intreaba-te daca plamanii omului meritau iubirea mai mult decat tigara. Apoi vezi daca plamanii tai cunosc rautatea sau iubirea.

*Si ce daca ma droghez…Nu mi-a fost rau niciodata cand m-am drogat, ci doar bine si cunosc diferenta dintre rau si bine. Si nu o fac fortat de starea de rau ci o fac cu propria-mi vointa, nu ma forteaza societatea in care traiesc sau neajunsurile, tocmai ca pot s-o fac pentru ca imi permit. Imagineaza-ti cum ar fi sa-mi doresc si sa nu-mi permit.
-Dar le-ai cunoscut si separat aceste stari, ti-a fost vreodata doar rau si vreodata doar bine?Crezi ca in existenta asta a ta ai nevoie sa cunosti “diferenta” dintre rau si bine sau starile in sine? Uneori neajunsurile te fac sa constientizezi ce inseamna starea de bine natural si real si nu cea de rau de atunci cand esti drogat si crezi ca ti-e bine. Ceea ce-ti permiti este de fapt “cumpararea” unei stari de rau ca sa te minti ca te simti bine. Iar eu nu vreau sa imi imaginez oameni care au dorinte ce fac rau sufletului. Imi doresc pentru tine sa iti permiti sa simti realitatea din tine cu toate starile posibile.

*Mi-a zis la gradinita ca sunt un suflet mic, ce inseamna? Daca sunt copil mic, inseamna ca am sufletul mic si daca mama e mare, inseamna ca are sufletul mare? Nu pot sa am sufletul mic si cand voi fi mare ca mama si mama sa aiba sufletul mic cum il am eu acum?
-Daca vrei, poti sa-ti pastrezi sufletul de copil si cand esti mare. Cand vei fi mare, iti poti dori sa ai sufletul de copil. Esti un suflet mare, daca ti-ai pus intrebarile astea acum.

*Tot de la un copil…tot despre suflet…Mama mea imi zice mereu ca sunt sufletelul ei. Tata imi zice ca sunt copilul lui mama. Buni imi zice ca sunt un sufletel rasfatat.
-Si tu ce zici?
-Eu zic ca nimeni nu ma vede.

*Daca beau nu e bine…Daca nu beau, nu mi-e bine….Daca vreau sa beau cred ca mi-ar fi bine…In timp ce beau stiu ca mi-e doar bine…Dupa ce beau, nu mai stiu ce e bine…Daca nu mai mai beau, nu mai stiu cum mi-ar fi bine…
-Prea repeti “beau”, “bine”, “stiu”, fara sa stii ceva… Singurul adevar care ar fi” bine” sa te preocupe in legatura cu “beau” si “stiu”, este ce-ai rostit ultima oara “nu stiu”…  Cauta sa afli ce nu stii si ceea ce stii va aparea de indata.

*As citi, dar am impresia mereu ca stiu tot si pierd timpul. Incerc sa citesc si doar dupa cateva pagini, chiar cred ca stiu totul si doar pierd timpul. Si mi se intampla in orice domeniu. Mi se pare ca stiu chiar mai mult dect scrie in carti ca s-ar fi descoperit.
-Ce inseamna tot? Ce inseamna o impresie? Ce inseamna timpul? Ce inseamna sa pierzi timpul? Ce inseamna tot dintr-un domeniu? Oare s-o fi descoperit si scris tot dintr-un domeniu? Stii tu asta? Daca stii mai mult decat s-a scris, stii c e ar mai fi de descoperit? Daca nu citesti cum poti sa descoperi ceea ce stii deja?

*Daca tot zici ca un copil cand se naste nu are mintea dezvoltata ca a unui adult, cum e capabil sa invete atat de rapid lucruri, uneori mai repede si mai bine ca un adult?
-Intreaba altfel: de ce indoapa fortat si rapid adultii mintea unui copil cu aceste lucruri?

*De ce nu am si eu pielea minunata si naturala ca de bebelus, cum sa fac sa am din nou piele de bebelus?Bebelusii nu fac nimic si au o piele atat de frumoasa, eu fac atat de multe si totusi…
-Bebelusul are preocupari mai importante decat pielea lui si atunci aceasta isi mentine evolutia naturala si minunata. Tu esti preocupata in mod excesiv de aspectul pielii si daca-I oferi multe, iti va oferi multe si iti va da senzatia ca iti cere si mai multe. Nu te supara atat, ca pielea ta doar iti raspunde la atentie…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu