CE MASAM?

CE MASAM?

*Articol pentru noi si pentru mine...*

Am mai scris despre ce maseaza terapeutul si cu ce...si sunt adesea printre cunoscatori in domeniu, terapeuti care spun EU MASEZ TRUPUL FIZIC, EU PORT UN CONTACT FIZIC CU CLIENTUL, EU CRED CA MASAJUL SE REFERA DOAR LA CORPUL FIZIC etc.

Oare atunci cand mergi la o terapie care include un masaj, iti lasi sufletul acasa, toate structurile tale energetice pleaca cu sorcova, corpul emotional doarme si tu mergi asa hai hui doar cu corpul fizic sa atingi un alt corp fizic?

De ce mergi plin de frici ca cine stie ce aduni, chiar daca nu crezi in cele ce pot fi preluate prin asa-zisul „doar contact fizic”? De ce te inchizi si iti creezi scuturi si protectii? Am auzit adesea – NU CRED CA PREIAU NIMIC DE LA NIMENI si aceeasi oameni spunand MA INCHID TOTAL CA SA AM EU O SIGURANTA. Parca-s cam in contradictie aceste afirmatii...

Am intalnit multi clienti care spun acest lucru despre terapeuti, isi creeaza protectii de tot soiul, sau se inchid in acele scuturi ca nu cumva terapeutul sa acceseze nu stiu ce informatii. Pai daca nu crezi ca terapeutul ofera prin terapie un schimb de informatii, ci doar o atingere fizica(chiar si aia e un schimb de muuulteeee informatii), atunci care mai e rostul acestor scuturi?

De unde vine increderea si de unde vine neincrederea? Ne batem cu pumnii in piept ca stim noi ca increderea vine de la Dumnezeu si neincredearea din frici, apoi ne batem cu pumnii in piept ca noi credem in Dumnezeu si ca nu avem nici o frica si ca ce legatura are una cu alta...

Ce facem cu cei carora dupa ce le spunem o informatie, asa cum ne-a venit ea, acel cineva ne zice DAR MI-AI CERUT MIE PERMISIUNEA SA ACCESEZI ACEL CEVA, DE UNDE SA PRIMESTI INFORMATIA ACEEA? Dar nu cumva scopul terapiei era sa aflam niste lucruri si sa le spunem asa cum vin ele? Rau e si cand spui si cand nu spui...

A afla o informatie si a o impartasi, nu este egal cu furt energetic, nu este egal cu acces in zona interzisa. Accesul la informatii poate insemna aflarea lor din alte surse, poate ca mi le-a soptit CINEVA cand eu eram cu mainile pe acolo in netezirea sau efleurajul numarul x de la degetul mijlociu de la piciorul drept. Cate frici sunt implicate intr-o terapie cand comunicarea este de acest fel?

Cati dintre cei care experimenteaza  masaje de tot felul si merg cu acele protectii la purtator, nu spun dupa BA, DAR NIMIC NU A SIMTIT TERAPEUTUL ALA, NIMIC NU A STIUT SA IMI SPUNA, sau NU A FOST IN STARE SA MA DESCHIDA.

Zic ca ne meritam unii pe altii ca sa invatam marile lectii ale comunicarii, increderii si de ce nu, ale exprimarii iubirii si ale acceptarii exprimarii iubirii.

Ca revin iar cu afirmatii de genul VOIAM SA SIMT UN GRAM DE MANGAIERE, DE ATENTIE, DE ALINARE, dar inainte de asta se accesase planul pentru protectie ca nu cumva sa se intre in gratiile mangaierii, atentiei, alinarii.

Eu continui sa afirm ca un procent de 90% dintre oamenii care se gandesc sa vina la masaj, vin avand in subconstient nevoia de mangaiere, iubire neexplorata, neexperimentata, neexprimata. Recunosc asta daca descopera sau daca terapeutul poate transforma masajul in terapie, in calatorie interioara, dar si daca are deschiderea necesara din partea celui din mainile lui.

Nu e rau oricum ar fi, TOTUL E ASA CUM TREBUIE SA FIE.

Daca exista inchidere, exista incordare, daca exista incordare exista atentie catre senzatiile fizice si atat.

Si din nou spun, cum sa fie simtita mangaierea asta ca forma de exprimare a iubirii, atunci cand nu exista acordul constient catre asa ceva? Pai uneori mangaierea asta rupe acele bariere, alteori nu.

Uneori in timpul seminariilor, cand spun cuvintele ce trebuiesc rostite in timpul unei terapii, terapeutii se blocheaza, sau imi aduc argumente nanumarate referitor la faptul ca este aproape imposibil sa le spunem clientilor asa ceva. Eu as zice ca este aproape posibil si deja se schimba perceptia asupra afirmatiei. Daca am fi constienti de cate creeam prin cuvant, am intelege cate putem sa creeam pentru noi prin acele afirmatii, sau cate poate creea un om in timpul unei terapii prin rostirea lor, sau prin simpla ascultare si memorare in plan mental.

Saptamana trecuta discutam cu cineva despre masajul Lomi Lomi Kahuna, cineva care isi doreste si a tot cautat si dupa toate informatiile gasite a inteles ca acest masaj este ceva senzual si cu mult ulei. Dupa explicatiile terapiei pornind de la ritualul curatarii cu lemnul sacru de santal, mangaierea corpului emotional, imbratisarea emotiilor, zborul vulturului, intreaga descriere a adus intrebarea SI MASAJUL CU MULT ULEI DE CE SE MAI FACE? Pai astea se fac impreuna cu masajul cu mult ulei. Astazi am explicat aceeasi poveste pe scurt altei persoane. Am primit o privire din care ieseau multe intrebari.

Cand oamenii aud povestea inainte, se pot inchide si nu-si mai simt povestea lor pe care le-o poate oferi terapia. Dar avem o obligatie sa o spunem daca o stim.

Daca centrele spa, saloanele din Romania prezinta masajele cu descrieri din planul fizic, nu putem avea alte asteptari de la oamenii care apeleaza la aceste servicii.

Daca asta vom spune in continuare, pe motiv ca nu stim ce reactie ar avea oamenii spunandu-le povestile reale, daca ne e teama ca oamenii nu vor crede aceste povesti care acum mii de ani erau lecuitoare in bolile care ucid astazi, nu le vom grabi pasii catre acreditare. Ne plangem ca nu avem scoala de Thai, de Lomi Lomi, de terapii Ayurvedice etc, dar le dorim cu adevarat? Alergam sa vanam traineri internationali sau muncim cativa ani sa strangem bani sa mergem la un curs prin Europa de cateva zile, cand sunt pe langa noi cam toti cei de la care sa invatam.

Daca dupa ceea ce primiti de la ei, continuati sa spuneti ca masati corpuri fizice cu fizicul vostru, de ce aveti vreo asteptare sa primiti descarcari somato emotionale in timpul terapiilor? Oamenii nu ofteaza, nu e destainuie si nu plang in timpul terapiilor din cauza ca „am facut noi in asa fel incat sa se intample”, ci pentru ca am oferit informatia asa cum am primit-o din alta parte, prin atingere, cuvant, despre ceea ce era de constientizat.

Iertare catre suparati!

Cu drag,

Daniela Dumitru