INTERVIU CU UN TERAPEUT

Întrebări adunate în ultima vreme…

- De ce “terapeut” și nu “maseur” ?

- Cand mi s-a spus prima dată ca așa trebuie să mă prezint în fața oaspeților la spa “Mă numesc … și sunt terapeuta dvs. de astăzi…”, nu înțelegeam de ce.

Mi-am pus întrebarea asta abia când o colega mi-a povestit că la fostul loc de munca i se spunea maseuză și nu se simțea bine, deoarece simțea ca ceea ce face nu se limitează doar la tehnica de masaj în sine. Mi-am mai pus intrebarea când o altă colega mi-a spus că nu există noțiunea de terapeut în România si că suntem doar maseuri și să terminăm cu noțiunile astea nedefinite.

Nu aveam o diplomă de masaj, nici măcar maseuză cu atestat nu mă puteam numi.

Am spus mereu că sunt în primul rând terapeut pentru mine și apoi pentru cei ce vin  către mine.

Terapeutul meu sunt eu în această existență precum și alți oameni ce-mi apar în viață, atunci când am nevoie și indrăznesc să cer, atunci când am nevoie de ajutor.

Pot să văd adesea un terapeut în orice om care apare în viața mea pentru un timp mai surt sau mai lung și o terapie în orice întamplare însemnată din viața mea.

Oamenii vin la masaj și primesc adesea terapie. Masajul este doar un element dintr-o terapie. Sunt multe explicații, care definesc noțiunea de terapeut și terapie, dar fiecare îi poate da sensul pe care și-l dorește.

- Bine, dar ce este o terapie, care include și un masaj?

- Oaspeții din centrele spa în care am lucrat, mi-au spus de nenumărate ori că au simțit că masajul începea de când intrau pe ușă. De fapt terapia începe de când intră pe usă. Terapia începe cu o privire, cu o vorbă, cu un zâmbet, un terapeut își intră în rol dincolo de cabinet și de patul de masaj.

- Există acel masaj doar cu framântat, așa am auzit că se mai spune “Am fost la un masaj și am simțit așa doar un frămantat continuu, parcă nu simțeam nimic”?

- Există. Uneori terapeuții, din diverse motive (supărări personale, profesionale), au rătăciri și oferă acest framantat și atât. Este benefic și acesta, deși vibrația pe care se lucreaza nu este tocmai cea dorită, dar fiecare întâmplare își are rostul și cursul ei.

Și putem să spunem că atât cei care ajung în acele momente la frământat, cât și cei care oferă acest frământat, au ceva de învățat și nu e o simplă întâmplare că s-au întâlnit.

Acești terapeuți nu trebuiesc judecați, am stat de vorbă cu mulți terapeuți, povestindu-ne întâmplările și am recunoscut împreună că nu se poate să fim întotdeauna așa cum ne dorim, sau așa cum așteaptă de la noi cei ce ajung în mâinile noastre, dar atâta vreme cât suntem acolo, terapia își are cursul natural, oricum ar fi acesta.

- Știu că un meniu de terapii spa poate fi foarte bogat, ai dezvoltat împreună cu câteva centre spa de renume meniuri vaste de zeci de terapii. Ce se întamplă când oaspeții de la spa vor altceva decât ceea ce se găsește în meniu, sau cer terapeutului mai multe tehnici, deși au plătit pentru una anume?

- Probleme de acest fel sunt peste tot, chiar și la centrele cu nume mare. Se știe însă că nu numele este valoros, nu un brand ridică și menține oaspeții, ci oamenii de acolo o fac. O altă problemă apare atunci când terapiile au același preț și oaspetele își permite să ceară în cabinetul de terapie altceva, sau dorește să testeze din mai multe la același preț. Partea umană din noi are curiozitați și e firesc și nu e de condamnat. Un terapeut cu o etică profesională desăvârșită, reușește în orice condiții și situații să refuze delicat cererile de acest fel și să-l convingă pe oaspete să vină la alte terapii pe viitor.

- Ai avut experiențe neplacute în timpul terapiilor, poți explica câteva? Ceva amuzant?

- Am fost ușor pipaita de o doamna în timpul terapiei, dar o consider acum din categoria amuzante și ușor neplăcute. Sunt multe pe care nu le pot detalia, dar le povestesc terapeuților de câte ori am ocazia în timpul seminariilor. 

Sunt foarte multe întâmplări amuzante și câteva gafe. I-am spun candva unui client de culoare, în timp ce îi poziționam o piatră pe chakra intuitiei, pe un ton foarte serios și plin de profesionalism :”Daca o vedeti neagră, mare și urâtă, vă rog să închideți ochii”.

Tot în timpul unui masaj cu roci vulcanice, un domn draguț tot simțea nevoia să mă ajute, i se părea greu de crezut că nu mă frig cu rocile și se oferea să țină el una în mână până termin eu o manevră, n-am simțit că înțelege ceva din terapie. Iar în final m-a întrebat ce se va întâmpla cu pietrele, i-am explicat frumos procedura de curățare și s-a oferit să mă ajute, că nu se cuvine să fac și asta pentru el și să spăl după el.

Când a revenit la o altă terapie, mi-a mărturisit că a realizat că nimeni nu a făcut ceva pentu el în viață și că acum și-a dat seama că asta s-a întâmplat doar pentru că el nu a permis, considerând că nu merită.

- Ce clienți dintre oamenii de seama ai avut?

- Toti oamenii sunt de seama, iar când un om vine la terapie, nu ma gândesc să-i măsor rangul, toate sufletele sunt atrase către terapii de către niște nevoi comune. Nevoia de mângaiere și de iubire o are și un om care doarme pe stradă, la fel cum o are și un om care doarme într-un palat.

- Există domni care doresc doar terapeute, domni care doresc doar terapeuți, doamne care doresc doar terapeuti, doamne care doresc doar terapeute?

- Sigur că există. Este una dintre dorințele care se respectă, fără comentarii și fără încercări de-a promova alți terapeuți, dacă oaspetele își expune această dorință de la început. Uneori pare o joacă meseria asta, dar nu ne jucăm când este vorba de dorințe intime, poate fi primul semn că putem avea de-a face cu cineva cu anumite probleme, chiar  vulnerabil, ușor de rănit prin anumite gesturi sau simplul comentariu “Terapeuții de aici lucrează toți la fel, sau văd și barbați și femeile la fel…” Am auzit comentarii nenumărate de acest fel și am vazut oaspeți plecând usor sau tinând sesiuni de etică și moralitate colegilor din recepție.

- Este adevărat că o tehnică anume de masaj îi face pe oameni să vorbească ca la psiholog?

- Este adevărat că orice atingere de orice fel îi poate face pe oameni sa vorbească. De mai multe ori mi s-a spus după o terapie, că la psiholog vorbesc de multe ori întrebați și primesc sfaturi continuu și jocuri pshihologice ca teme pentru acasă, la preot vorbesc cu frică de Dumnezeu și primesc mătănii și canoane, iar la terapeut doar se dezbracă J sa primească un mic răsfăț,  nu-i întreabă nimeni nimic de felul ăsta, primesc mângăieri. Și da, de cele mai multe ori încep și povestesc, dar nu le dă nimeni ceva de făcut, ci doar sunt acceptați și iubiți. Empatia apare și din suflete mai greu de sensibilizat, am lucrat cu colegi pe care îi vedeam adesea tulburați după o terapie și stând la povești, am aflat că felul în care se destăinuie oamenii în mâinile terapeuților, poate fi tulburător, dureros și dezlantuie emoții puternice de ambele parți. Iubirea ce vine prin empatie, leagă sufletele, curăță durerile, este cea mai mare “povață” sau leac pe care-l poate primi un suflet în suferință.

- Știu, sau să spun că am auzit că majoritatea terapeuților sunt inițiați, sau au primit inițieri de la alți oameni. Tu ai primit inițieri?

- Adesea este prima întrebare care vine din partea terapeuților într-un grup, atunci când susțin seminarii. Și uneori este o întrebare care vine și din partea clienților. O doamnă îmi tot zicea mai demult când nu auzisem de Reiki sau alte inițieri: “Știu eu ca ai tot felul de inițieri că de aia mâinile tale se încălzesc așa când mă atingi…” Imi amintesc cum îi tot repetam “Eu nu fac nimic, stati linistita”.

Fie că zic că am, fie că zic că nu am urmează alte întrebări: de care, de unde, sunt din alea bune sau din cele nasoale, le-ai primit de la maestru sau de pe stradă, de când le-ai primit, au ceva vechime sau sunt de ieri și le încerci acum pe mine.

Sunt oameni care consideră că nu poți lucra în domeniul ăsta, că nu poți atinge pe cineva, decât dacă ai inițieri, sunt oameni care fug de terapeuții care spun că au inițieri. Și atunci prefer să nu comentez și nu spun nici că am, nici că nu am.

Dar am un mic sfat pentru terapeuții care poate vor citi acest articol. Vă rog să încercați să vă gândiți că orice tehnică primiți, învățați, vine împreună cu o inițiere prețioasa, iar atunci când sunteți pregatiți o sa înțelegeți despre ce este vorba și la ce vă este de folos. Dacă mergeți să învățați cea mai simplă formă de masaj și acolo vă primește un profesor formator minunat, care vă oferă tehnica respectivă cu dăruire totală, pasiune, iubire, fără reguli absurde, atunci puteți să considerați că ați primit o inițiere prețioasă.

- Știu că acum predai mai mult, mai ai timp și de terapii?

- Nu pot sta cu mâinile și sufletul departe de alte suflete. Le combin frumos, e adevarat că atunci când plec să țin seminarii mai lungi, mă concentrez doar pe seminarii. Iar dacă țin cont de faptul că în seminarii, aproape toți terapeuții primesc terapii de la mine și suntem toți cu mainile pe toți, pot spune că fac terapii continuu și în timpul seminariilor.

- Ai o poveste ținută oarecum secret, nu se știe mare lucru despre colaborarea ta cu marele Brand Buddha Bar. Va fi un BuddhaBar și în România?

- Nu este secret, se vorbește despre activitatea mea acolo unde este nevoie și când se cere, iar eu las să vină totul natural și nu am avut motive să vorbesc prea mult despre activitatea mea cu BuddhaBar în afara locurilor în care se desfășoară. Poveștile din timpul seminariilor le împărtășesc continuu și altor terapeuți, însă terapiile B'Attitude, le predau doar în aceste centre. Este o colaborare frumoasă începută în 2011, este pe termen lung din ambele părți. Va fi și în România, dar n-aș putea spune când anume.

- Am vorbit cu cineva și mi-a spus că sunt mulți traineri care luptă și tânjesc după postul tău de trainer internațional la acest brand. Și se crede că ai luptat și tu mult ca să ajungi acolo.

- Nu știu, posibil să fie. Eu nu simt că viața e o luptă, simt că vine pur și simplu, la fel cum vin și evenimentele din viața. Am ajuns fără lupte, am ajuns “întâmplator”. Nu i-am căutat eu pe ei, m-au găsit ei pe mine, sau ne-am găsit unii pe alții, când am acceptat să lucrez în această echipă, nu știam aproape nimic despre Buddha Bar, auzisem ceva despre muzică și cam atât.

- În ce constă activitatea ta în colaborarea cu BuddhaBar Spa și în ce centre ai ajuns până acum?

- Cel mai mult m-am ocupat de partea de seminarii pentru terapeuți, de pregătirea practică și teoretică. Am schimbat protocoalele atunci când a fost nevoie, am adus mici îmbunătățiri în claborare cu terapeuții fiecărui centru, am introdus câteva terapii noi. Înainte de deschiderea centrului din Budapesta, am fost implicată și în amenajarea spa-ului, m-am ocupat mult de partea administrativă, aranjamente, decoruri interioare, amenajarea fiecărui cabinet de terapie, împreuna cu Tarja Vișan și fiica sa. A fost frumos și interesant, a fost prima data când mi s-a oferit libertate în exprimare în acest sens.

Am lucrat în centrele B'Attitude Spa din Franta (Evian les Bains, Paris), Ungaria (Budapesta), Senegal (Dakar). În România terapiile se desfașoara în centrul Marina Regia Imperia Spa din Navodari, unde susțin seminarii periodic de 2 ani și este o colaborare frumoasă ce va continua.

- A trebuit să îți schimbi religia ca să te poți conecta la terapiile din cultura tibetană și la cele din cultura indiană?

- De multe ori am primit întrebarea dacă cumva m-am convertit la budism sau altă religie. E ca și când aș afirma că nu poți face Lomi Lomi decât dacă devii șaman în toată regula, sau că poți face Thai, doar dacă te muți într-o țară asiatică. 

Principala si cred că singura regulă, sau să-i zic principiu, în inițierile primite prin B’Attitude Spa, a fost tocmai aceea de a nu-mi nega originea, de a nu ascunde ceea ce sunt, de a accepta ceea ce sunt, de a dărui prin ceea ce simt că sunt. Am întâlnit mulți maestri și “maestri” prin călătoriile mele, de la unii am învățat că pot să dăruiesc ceea ce simt că sunt, așa cum exist în acel moment, fără să schimb nimic, doar să exist atunci când mângai un suflet. Iar de la alții, am aflat că atunci când gândesc sau îmi spune cineva că trebuie să mă schimb dramatic ca să pot face o anumită terapie, să fac totuși terapia așa cum sunt și în funcție de rezultate să hotărăsc apoi dacă ar fi fost nevoie să îmi schimb religia și să spun mantre tibetane în loc de rugăciuni pe limba mea, ca să ajungă gandurile și vibrația la destinație. Așa că nu pot decât să le zic “MULȚUMESC!” tuturor maeștrilor și “maeștrilor” din viața mea.

- Care este povestea cu mănăstirea, este adevărat că ai fost călugăriță?

- Este adevărat că am avut o legatură cu o mănăstire într-o perioadă din viața mea, nu are legătură cu BuddhaBar si nu este vorba de Tibet. Am fost cândva demult într-o mănăstire din România. La vremea aceea credeam că acela este drumul meu în viață, dar chiar acolo am descoperit că am altceva de făcut și nu a durat mult șederea mea la mănăstire.

- Cum a fost trecerea de la domeniul medical la cel al terapiilor alternative?

- Mi-am dorit-o de cum am cunoscut lumea spa. Am lucrat o perioada în paralel, îngrijeam bebeluși cu probleme de sănătate, ofeream acte medicale noaptea sau în weekend și în același timp eram și terapeut la spa. Acum nu mai ofer injecții sau alte acte medicale bebelușilor, ci mângâieri prin masaje.

Nu am simțit că se îmbinau cumva cele doua activitați, ci că erau două lucruri diferite. Așa simt și acum. Vedeam și vad oameni care vin doar către terapii alternative și își rezolvă problemele așa, oameni care merg doar către medicina alopată, așa cum văd și oameni care merg la ambele. Eu cred cu tărie că dacă există credință, se poate să rezolvăm multe probleme doar prin terapii alternative. Poate pot s-o spun așa ușor pentru că am văzut multe cazuri și pentru că eu sunt unul dintre acestea.

- Stiu că munca unui terapeut spa, include numeroase activități, nu doar efectuarea anumitor terapii. Ne poți descrie o zi din viața unui terapeut spa, sau o zi din viața ta, din perioada în care ai lucrat la un spa?

- E foarte mult de povestit.

Da, activitățile unui teraput sunt complexe și se întind cu mult dincolo de efectuarea terapiilor în sine. Ca în orice domeniu și în domeniul spa, există o scară ierarhică, iar fiecare terapeut  are anumite atribuții în funție de locul pe care-l ocupă pe această scară, loc pe care-l caștiga cumva și este cunoscut în mod oficial, sau loc pe care și-l atribuie singur, inițiind anumite activități pe care alege singur să le facă.

Când nu este ales și menționat ca “șef”, este aproape întotdeauna ascultat și există armonie în echipă, își câștigă locul și este respectat pentru asta și pentru tot ce hotărăște. Exită terapeutul care scrie, de exemplu. În fiecare centru spa în care am lucrat, eu am și scris, în toate centrele cred că există un terapeut care scrie articolele de specialitate ce apar în presă, ia parte la filmarile de promovare a centrului etc.

Există si terapeutul creator, este cel care vine cu inițiative de tot felul, cel care ajută la îmbunătățirea calității serviciilor, la schimbarea a ceea ce se dovedește a nu fi util, cel ce vede în perspectivă și din experiența poate spune ce anume va merge în sezonul viitor etc.

În afara acestor activități creative și frumoase, există si partea obositoare a acestei meserii și doresc s-o menționez pe scurt, pentru că sunt foarte mulți oameni care nu înțeleg de ce cei care muncesc în locuri atât de frumoase și relaxante, sunt uneori foarte obosiți. Tot ceea ce se vede frumos într-un centru spa, tot ceea ce creeaza atmosfera relaxantă si de poveste, are în spate munca continua a terapeuților, grija permanentă ca totul să fie în regula continuu. Un terapeut nu se odihnește înainte de o terapie sau după, are de pregătit un cabinet, care include o multitudine de aranjamente, modificări de mici decoruri, pregatirea anumitor obiecte de lucru.

Ceea ce e frumos, este creeat prin frumos, nu apare din neant, iar ca totul să se păstreze continuu așa și să ofere stări de bine oaspeților, e de înțeles că se face prin munca susținută a unei întregi echipe.

În general nu există angajați special pentru asta, iar terapeuții au grijă în permanența să mențină această atmosferă caldă și primitoare. Am întâlnit câteva centre în afara țării și unul la noi (poate că există mai multe), unde sunt oameni angajați permanent pentru asigurarea menajului și atunci lucrurile sunt ceva mai simple pentru terapeuți. Nu mai sunt nevoiți sa alerge cu prosoape în brațe prin centru între terapii, li se ofera suport în aceste activități din partea colegilor care se ocupă de menaj.

Dincolo de toată acțiunea asta, majoritatea reușesc sa rămană calmi și bine dispuși în fața oaspeților spa, să le ofere servicii de calitate, să le poată oferi cateva minute de atenție după terapie, să le ofere recomandări pentru acasă, pentru următoarea vizită la spa.

- Există bârfe între terapeuți în legatura cu ceea ce se întâmpla în timpul terapiilor cu oaspeții?

- Uneori există. Este bine ca ceea ce se discută să rămână acolo și nu le-aș numi bârfe, ci lucruri pe care terapeuții chiar e bine să și le împărtășească pentru a cunoaște bine nevoile oaspeților. Pare o lume mare acest domeniu, dar este atât de ușor ca o vorbă sa zboare de la un terapeut la altul, sau de la un terapeut la un oaspete și asa mai departe și să ajunga în alt centru, că în final realizez că e o lume mica și ceea ce e de auzit se aude ușor.

- Sunt terapeuți care neagă existența terapiilor energetice?

- Da. În fiecare echipă există. Nu vreau să comentez asta, consider că așa cum eu făceam cândva body piercing, deci găuream fără milă corpul fizic, iar acum lucrez cu aceste terapii minunate în toate planurile, tot așa vor reuși și ei să simtă când va fi momentul. Le spun mereu terapeuților “Nu vă mai negați existența, viața și ceea ce simțiți!” A spune că atunci când atingi pe cineva într-o terapie, o faci doar în plan fizic, consider că înseamnă că negi viața și nu crezi în viața, care nu este un plan fizic și atât.

Se nasc discuțiile cele mai aprige, atunci când terapeuții vorbesc despre masaj ca fiind doar o relaxare a corpului fizic, o detensionare a muschilor, o tonifiere a întregului corp fizic și toate explicațiile despre orice tehnica, țin doar de planul fizic și dincolo de asta nu mai exită nimic, nici măcar un “nu stiu ce-o fi…” Dar ăsta e motivul pentru care Universul îi adună așa în același loc, pentru echilibrul din fiecare echipă, pentru oamenii cu diverse nevoi care ajung acolo. Iar apoi se împart în tabere, în funcție de cine e mai tare, mai slab, cine în ce crede. Dar simt că fiecare lucrează într-un mod frumos, oricare ar fi acesta și fiecare este minunat în felul său.

- Ce înseamnă un protocol spa? Știu ca scrii protocoale pentru centrele spa.

- Un protocol poate fi o hârtie sau o carte.

 Consider ca în orice centru, spa, salon, e nevoie de o conduita, de reguli, care să fie incluse într-un protocol, pe care fiecare angajat să-l primească și prețuiască. Din experiența mea am descoperit că toate lucrurile și întreaga activitate se desfășoară natural, dacă terapeuții primesc la angajare acest protocol. Îl învață, îl respectă, se fac seminarii și totul merge bine. Atunci când nu există și fiecare face cum și ce consideră mai bine, se creeaza haos, dezordine, care necesită mai întâi un protocol drastic de rearanjare a lucrurilor într-un circuit normal, apoi de implementare a unui protocol cu standarde de lucru valabile pentru toată echipa. Spa-ul este un loc unde munca se face în echipă, iar dacă fiecare lucreaza liber, după reguli proprii, atunci echipa nu există.

Am scris protocoale scurte de câteva pagini, precum și altele mai ample de 100-200, fiecare centru are nevoi specifice și niciodată nu am am știut de la început exact ce va cuprinde și cât va fi de mare.

Când am scris primul protocol și l-am oferit colegilor mei la un spa unde lucram, mi-am dorit să ajung și în alte centre spa și să pot face asta, să pot lăsa o amprentă nu doar prin seminariile susținute, ci și prin felul în care le aștern pe hârtie. Și se împlinește de ceva vreme. M-aș bucura să aflu mai târziu că terapeuții le schimbă și le îmbunătățesc cu timpul și că alți terapeuți scriu protocoale spa.

- Care a fost cea mai dificilă sarcină într-un seminar?

- Să-i ajut pe câțiva terapeuți să simtă că nu e o rușine sa spele picioarele unui oaspete, să-i puna papucii în picioare, să-i acorde atenție și respect pentru niște nevoi pe care de fapt și ei le au și cu toții le avem.

- Ce alte meserii ai avut în trecut?

- Un fel de croitoreasă, un fel de bucătăreasă, asistentă medicală, asistentă-bonă, am lucrat în PR, casieră într-un magazin.Activități în care am lucrat cu mâinile.

- Unde și în ce activități te vezi peste câțiva ani?

- În aceleași activități de acum, dar și mult mai ocupata cu mestecatul în borcanele cu produsele de “curățare” J

- Cui vrei să mulțumești pentru ceea ce ești acum profesional?

- Tuturor mentorilor mei, tuturor colegilor alături de care am lucrat și celor pe care-i întâlnesc în timpul seminariilor și de la care învăț mereu câte ceva nou, tuturor elevilor de la scoala Bios, care îmi oferă lecții de viață continuu și își împărtășesc poveștile cu mine, oamenilor care stau la baza centrelor spa frumoase în care am ajuns cu activitățile mele, familiei mele care m-a împins către altceva și așa am reușit să-mi găsesc drumul, tuturor oamenilor din viața mea și mie.

Mulțumesc!

Daniela Dumitru