miercuri, 28 mai 2014

„TUNELUL IMBRATISARILOR”

Tocmai s-a terminat seminarul de Lomi Lomi Kahuna Massage, a fost minunat alaturi de toti cei minunati J
Si pentru ca grupul a fost mare, ne-am despartit intr-un mod frumos, ca sa simtim ca suntem impreuna si pe viitor. Am incheiat cu o mare imbratisare, am reusit sa organizam un tunel al imbratisarilor, in care emotiile au curs si au navalit peste toti. Imi pare rau ca nu au putut fi alaturi de noi toti colegii.
Cei care au participat la seminarii de tot felul, cu siguranta ca au experimentat imbratisarile de grup. Cei ce nu stiu despre ce este vorba, va spunem noi cei din grup ca merita sa incercati.
Fiecare si-ar povesti experienta intr-un mod unic. Fiecare e unic in felul sau, dar acolo in tunel se descopera aceeasi nevoie.

Cum se organizeaza tunelul? 

Nu e nevoie de mare protocol sau pregatire minutioasa, e mai interesant daca vine usor dezorganizat, deoarece in acest fel fiecare se pozitioneaza intuitiv acolo unde „trebuia sa fie”. Nu e nevoie de maestru de ceremonii ca sa conduca activitatea din tunel, fiecare participant se deschide catre mangaieri si imbratisari asa cum simte.
E nevoie de ceva spatiu pentru a forma un tunel cu oamenii cu sufletele deschise unul in fata celuilalt. Curajosul din grup, sau curiosul, sau tematorul, sau scepticul, are onoarea sa porneasca primul cu ochii inchisi in mijlocul tunelului, pasind incet si lasandu-se mangaiat, atins fizic sau nu, imbratisat fizic sau nu...Se opreste de cate ori simte nevoia, se poate prabusi, poate plange sau rade, poate tremura, vibra sau orice altceva. Si calatoria continua pentru fiecare din grup.
Emotiile curg, timpul se dilata, 3-4 metri par o calatorie fara inceput si fara sfarsit din care vrei sa fugi sau din care nu mai vrei sa iesi. Pote fi orice are nevoie sufletul in acel moment.
Este imbratisarea neconditionata si neprogramata a sufletului.
Este intalnirea cu nevoia profunda ce sta ascunsa in fiecare dintre noi.
Este momentul de a recunoaste fara rusine cu ochii deschisi catre interior, pentru ce suntem aici si de a-i oferi sufletului hrana dupa care plange.
Multumesc „colegilor de tunel” pentru tot ce mi-au daruit!
Si va doresc sa nu va opriti! J

Cu drag,
Daniela Dumitru


vineri, 9 mai 2014

In vizita la Sport Wellness Spa - Poiana Brasov http://www.anahotels.ro/sporthotel/spa/default-en.html

Un loc frumos cu oameni frumosi...

          Un loc in care oamenii au grija unii de altii, au grija ca celui de langa ei sa ii fie bine...
De cand sunt in domeniul asta, m-am gandit ca o echipa SPA se cladeste adunandu-se oamenii unii pe altii, atragandu-se in functie de nevoi, povesti, asemanari, dar si diferente. In fiecare loc in care am lucrat mai mult sau mai putin, fiecare avea o lectie de invatat din locul in care se afla. In unele locuri povestile destrama echipa, in altele povestile tin unita echipa. De ce? Poate pentru ca intr-o echipa SPA,  oamenii lucreaza cu oamenii intr-un mod subtil si atunci sunt capabili sa se inteleaga si sa se accepte pe ei insisi si pe cei din jur.
Adesea terapeutii SPA au „eticheta spa” prezenta in mod natural in comportamentul lor, nu au avut nevoie de scoli internationale, in plus cu fiecare nou oaspete ce vine pe mana lor, eticheta este alta si nici o scoala nu ii poate invata cum sa se poarte cu un om cu sufletul deschis sau cu unul cu probleme. 
Nimic nu e ca in teorie cand avem de-a face cu problemele oamenilor. Oamenii sunt diferiti, terapeutul care respecta niste reguli citite dintr-un protocol, poate avea surpriza sa-i scape nevoile profunde ale celui din fata lui.
In timpul scurt petrecut cu echipa AnaHotels Spa, m-am simtit ca intr-o familie, echipa lor e o mare familie, fiecare stia despre fiecare exact ceea ce avea nevoie sa stie si fiecare a avut grija in felul sau sa ma faca sa ma simt bine.
Multumesc Mihaela, Carmina, Andreea, Claudia, Izabela, Adelin, Sebastian! Multumesc bucatarilor care au avut grija de mine J si multumesc tuturor din echipa!

Spor in activitati si cat mai multi oaspeti sa se bucure de mainile voastre si de toata caldura ce-o oferiti!

Cu drag,
Daniela Dumitru