FRICILE,
ATACURILE DE PANICA, DEPRESIILE IN TIMPUL SARCINII
Auzeam de curand
de la o viitoare mamica „Parca a devenit o mare moda sa ai atac de panica in
timpul sarcinii”.
Moda scuza
cauzele? Deloc!
De unde vine? De
ce mie? De ce imi e frica, ca ma stiam mare curajoasa? De unde vine depresia,
ca sarcina ar trebui sa imi ofere o stare de sine foarte buna?
De unde emotiile
confuze?
Intrebari
multe...
Medicul zice ca
de la stress, anxietate, anumite afectiuni existente, de la multe altele si de
la „cauze necunoscute”.
Tabloul poate
parea infiorator si pentru cei din preajma. Daca un om fara suferinte aparente
face un atac de panica, probabil ca panica creeata in jur nu este la fel de
mare ca atunci cand este vorba despre o femeie insarcinata. In majoritatea cazurilor
este declansat brusc, fara semne de avertizare, fara o cauza anume, este
insotit de cresterea ritmului respiratiilor, a tensiunii arteriale, de
palpitatii, transpiratie si altele in functie de fiecare femeie. Ceea ce este
intalnit in majoritatea cazurilor este sentimentul de pierdere a controlului,
frica de ceva, fara a putea fi descris ce anume, frica de moarte. In cazul
femeii insarcinate frica din atacul de panica vine din ideea ca ceva rau s-ar
putea intampla fatului, femeia avand sentimentul matern protector activat la
maxim, grija pentru ea este pe locul doi. Am observat ca atacurile de panica
sunt de o mai mare intensitate si desfasurare seara, noaptea, fata de dimineata
sau in cursul zilei.
Adesea femeile
insarcinate nu spun medicului, sotului, prietenelor, mamei, despre influentele
mediului de lucru, societatii, locurilor frecventate, tocmai pentru ca de cele
mai multe ori nici nu constientizeaza influenta acestora asupra mentalului.
Am descoperit de
multe ori, in timpul atacurilor de panica, ca erau declansate de amintirea unei
simple aluzii la sarcina din partea unui strain, om de pe strada, sau
cunostinta, la ceea ce „s-ar putea intampla in timpul sarcinii” . De atat de
putin este nevoie uneori pentru pierderea echilibrului.
Si zicem ca lectiile invatate, ar trebui sa nu
se mai repete, dar dupa nenumarate experiente, as putea spune ca femeia
insarcinata are lectii dure si ii este pusa la incercare continuu pe timpul
sarcinii, dorinta de-a fi mama, intelegerea misiunii de mama, constientizarea
iubirii neconditionate.
Comunicarea cu
cel ce va veni si i-a fost dat in ingrijire, poate fi afectiva sau poate lipsi.
Cum asa? Frica ne desparte de latura afectiva si ne scoate la suprafata instinctul
de animale protectoare. Frica ca ceva grav s-ar putea intampla, chiar aduce de
multe ori acel ceva grav. Frica de singuratate, chiar aduce singuratate si
alungarea inconstienta cu gandul a Divinitatii. Frica nebanuita de
responsabilitate, a dus si duce in continuare la intreruperea sarcinii, la fel
si frica de necunoscut si neputinta.
Ziceam candva ca
frica nu exista. Ori de cate ori simteam frica de ceva „ma tratam” rapid cu
afirmatia asta. Ba frica exista si o putem transpune usor din mental in fizic
si singuri o materializam si o traim apoi, exact cum am construit-o mental in
cele mai mici detalii.
De cate ori sunt
in preajma unei femei insarcinate, a unui bebelus nou-nascut, simt ca asta este
unul dintre cele mai frumoase daruri pe care Dumnezeu le-a lasat Vietii din
Iubirea Lui. Si undeva interior fiecare femeie care poarta in pantec un suflet,
simte si stie asta, fara dubii si se simte mangaiata de Maicuta, Imbratisata de
Duhul Sfant, cu Iisus in inima si cu Dumnezeu alaturi si toti Ingerii
protectori zi si noapte de veghe. Daca si-ar aminti de toate astea in prag de
atac de panica, in cuprinsul oricarei frici adanci, in mijlocul depresiei,
nimic nu ar mai exista. Ar zice atunci „Hei, arata-mi frica, s-o vad unde e...”
Inca ceva ce am
tot intalnit este cautatul pe internet a tot soiul de informatii, toate se
stocheaza intr-un sertaras si cand nu mai incap, ies in plan emotional si fizic,
frici de tot felul care declanseaza la un moment dat sirul atacurilor de panica
(de cauze necunoscute).
Ceva frumos se
pierde in timpul acestor procese in care mintea are framantari si macina
continuu ganduri de frica si panica ca ceva rau s-ar putea intampla.
Comunicarea cu sufletul din pantec, este pusa uneori pe planul doi si viitoarea
mamica se simte doar purtatoarea in plan fizic a unei vieti si toata perioada
minunata se transforma intr-o sarcina greu de suportat. Am auzit de multe ori
„Sarcina asta e o povara”, „Sarcina asta ma mai chinuie mult”, „Abia astept sa
scap”, „Daca stiam ce ma asteapta, nu ma legam la cap”, „A doua oara nu mai fac”
.........................................................................................
In tot timpul cel
minunat cand bebic se pregateste sa vina, e atat de mult de comunicat, atat de
multe spune de cand e acolo si-si face de cap, atatea mesaje are pentru mama,
tata, frati, cei ce vin cu toate sentimentele in preajma. Deja simte si
transmite de acolo prin inima catre inimi, asteapta inimi deschise ca „o terapie
facuta si inca nenascuta” J
Cine a simtit
asta stie ca nu poate fi descris in cuvinte pamantesti...
Asa ca as zice, sa
lasati atacurile de panica, mai ales cand nu e terapeutul prin preajma si
ganditi-va ca e cineva mai aproape, nici nu se poate mai aproape de atat.
Intrebati pe cel din interior ce vrea, cine e, de unde vine si o sa primiti
leacul Divin pentru depresie, frica, panica si o sa radeti apoi de toate
starile astea, nu o sa credeti ca le-ati fi avut vreodata.
Si cautati „codul
secret” de comunicare, pe care fiecare spirit il are, vine cu el la intrupare,
tanjeste sa-l auda si sa-l simta. Sunt doar doua cuvinte, valabile si
recunoscute in orice colt de lume si de univers: TE IUBESC!
SARCINA IUBITA
TUTUROR MAMICILOR!
DOAMNE AJUTA!
Cu drag,
Daniela Dumitru
