Terapii de suflet: reflexoterapia – cromoterapia – meloterapia - aromaterapia.

Pentru cei ce iubesc terapiile prin atingere, pentru cei ce ofera terapiile prin atingere, pentru cei ce primesc terapiile prin atingere si pentru noi toti…

Catre terapeut: ofera reflexoterapie combinand toate terapiile ce deschid, mangaie si curata simturile!

Catre beneficiar: primeste deschis tot ce ti se ofera!

Reflexoterapia lucreaza mana in mana cu energia din noi, cu “forta vietii” ce curge prin toate meridianele si in acelasi timp lucreaza prin intermediul sistemului nervos, activand cele 70 000 de terminatii nervoase in talpa piciorului. Toate campurile electromagnetice ale corpului sunt puse la lucru, vibratiile intregului organism sunt trezite catre purificare.

Fiecare durere adunata intr-un organ sau sistem este doar o acumulare de toxine, durerea trimite o vibratie in tot corpul, vibratie ce poate fi resimtita ca o eliberare sau ca o durere si mai mare. Avem o melodie in interior ce ne mangaie continuu fiecare celula, cand blocam curgerea ei naturala, reflexoterapia combinata cu meloterapia, cromoterapia si aromaterapia ne poate reaminti subtil ce suntem in interior. E ca atunci cand lipseste o nota muzicala si melodia suna ciudat si e nevoie de dirijor pentru remediu, in interior noi suntem dirijorul ce poate “repara” melodia, dar avem nevoie si de note ca sa dansam pe melodia corecta.

Lumina este in noi si cu noi in permanenta, as spune ca este una dintre cele mai frumoase forme de terapie launtrica si este din plin, infinita si este gratuita pentru toti. Este sursa vietii noastre in lumea asta.  Cand ne uitam la Soare spunem ca vedem culoarea Soarelui, cand ne uitam in jur, spunem ca vedem colorat, ochii nostrii filtreaza aceasta lumina si astfel identificam culorile spectrului solar. Simtim cum un rasarit ne umple de energie si ne ofera tonus si cum un apus ne relaxeaza si ne linisteste. Culorile interiorului nostru sufera modificari cand uitam de lumina din noi, cromoterapia poate fi o modalitate delicata de-a spune “Buna dimineata sufletului, trupului si mintii!”. Ce stari trezesc sau echilibreaza culorile: rosu – supravietuire, incredere, portocaliu – sentimente, placere, galben – inteligenta, control, verde – iubire, acceptare, albastru – exprimare, receptivitate, indigo – constiinta, incredere, violet – orientare, autoritate.

Aromaterapia raspunde durerilor provocate de ganduri, durerilor sufletesti, precum si ale corpului fizic. Este calea naturala de-a simti naturaletea din noi. Somnul intr-o gradina va hrani sufletul cu miresmele naturii si va deschide calea vindecarii. 

Alege sa oferi o mangaiere prin reflexoterapie cu flori in camera, sau in gradina, cu arome si  “muzica colorata”, cu picioarele scaldate in apa calda cu esente purificatoare. Revenim la calea noastra naturala prin cai naturale, sufletul asa se regaseste si accepta comunicarea.

De-ale terapeutilor...Am forta sau putere?

Care-o fi diferenta intre forta si putere? Care de unde vine?
Forta este cea care vine din corpul fizic si din asocierea corpului fizic cu egoul. Un terapeut care lucreaza folosindu-si forta fizica va face doar “lucru manual”, nu exista daruire ci manevre mecanice dupa un anume tipar. Forta fizica vine din mainile incordate, inclestate cu o inversunare crancena, vine cu si din crsipare, cu teama si dintr-o teama ascunsa, dar bine zidita. Frica nu vine neaparat din lipsa cunoasterii. In interior nu exista frica si incordare, sufletul nu cunoaste aceste notiuni, de aceea nu le accepta si lupta cu egoul atunci cand le intalneste.

Puterea vine din interior. Daca ai stii cat de mare si puternic esti in interior, ti-ai da seama ca frica este pe margine, departe de granitele sufletului…! Cand ataca, ataca tot aria din care s-a nascut, ataca mintea si nauceste gandurile, nu are acces la suflet. Puterea sufletului este nemarginita, o poti accesa si oferi din ea tuturor celor ce au nevoie. Terapeutul care lucreaza folosindu-se de puterea interioara, “ofera terapii”, se daruieste total, simte si se face simtit. Dincolo de limitarile gandirii, exista nelimitarea sufletului, asadar dincolo de forta fizica, se afla puterea sufleteasca. Forta fizica poate fi prezenta gradat in functie de problemele existente in mintea terapeutului la un moment dat, poate fi brusca, poate fi sacadata, poate fi acuta, poate fi repetitiva, poate fi din ce in ce mai intensa. Puterea este resimtita adesea ca o empatie si grija continua, ca o caldura, ca un freamat, ca o mangaiere, ca o imbratisare, ca un leac, cel din mainile terapeutului simte ca mainile acestuia se duc ca prin minune acolo unde are nevoie.

Se crede adesea ca daca terapeutul are un corp fizic mare, va avea nevoie sa lucreze cu o forta mica pentru a nu rani. Daca acceseaza puterea launtrica, isi va putea ghida manevrele in functie de aceasta si nu va risca sa raneasca pe nimeni. Terapeutul cu un corp fizic mic crede ca din cauza ca e mic ii lipseste acea forta fizica de care ar avea nevoie ca sa efectueze o terapie. Puterea sa sta in aceeasi "incapere" ca a altui terapeut, dar usa se deschide doar daca bati in ea.

Cand cineva cere unui terapeut o terapie de relaxare si explica cat de stresat este datorita problemelor si gandurilor care-l framanta permanent, acesta considera in primul rand ca mintea sa are nevoie de relaxare. Este in primul rand un strigat de ajutor din partea sufletului care simte ca a fost uitat datorita zbuciumurilor mentale permanente. Uita sa mai si simta. De multe ori mintea nu inceteaza sa scormoneasca si in timpul terapiei, gandurile lucreaza cu rapiditate, forta lor vine continuu, in timp ce sufletul sta stingher ascuns profund si tot cu profunzime va fi trezit si readus in simtire.

 Dumnezeu ne-a daruit nemarginit si acest dar se acceseaza si lecuieste cu exact ceea ce ne-a fost daruit.

Din "Un Pamant Nou", Eckhart Tolle

..."Cuvintele reduc realitatea la ceva ce poate fi cuprins de mintea noastra - iar aceasta nu poate cuprinde prea mult. Limbajul consta din cinci sunete de baza produse de corzile vocale. Acestea sunt vocalele a, e, i, o ,u. Celelalte sunete sunt consoane produse datorita presiunii aerului: s, f, g si asa mai departe. Credeti ca vreo combinatie a acestor sunete elementare ar putea vreodata explica cine suntem, care este scopul ultim al universului sau chiar sensul profund al existentei unui copac, a unei pietre? "...

..."Multi oameni isi consuma o mare parte din viata intr-o preocupare obsesiva fata de lucruri. De aceea este inmultirea obiectelor una dintre tarele timpurilor noastre. Atunci cand nu mai simti viata careia ii apartii, e foarte probabil ca vei incerca sa-ti umpli viata cu lucruri. Va sugerez, ca practica spirituala, sa investigati prin intermediul observarii de sine relatia pe care o aveti cu lumea lucrurilor si, in particular, cu lucrurile pe care le desemnati prin atributul "meu/mea". Trebuie sa fiti vigilenti si onesti pentru a afla, de exemplu, daca sentimentul valorii proprii este legat de lucrurile pe care le posedati. Va induc anumite lucruri un sentiment subtil de importanta sau de superioritate? Va face lipsa lor sa va simtiti inferiori celor care au mai mult decat voi? Aduceti uneori in discutie lucrurile pe care le detineti sau le etalati pentru a va spori sentimentul valorii in ochii altcuiva si, implicit, in proprii vostri ochi? Simtiti iritare sau furie si intru catva o diminuare a sentimentului de sine atunci cand altcineva are mai mult decat voi sau atunci cand pierdeti un lucru pe care il pretuiti?"...

..."Cuvantul "eu" poate fi expresia celei mai mari erori sau a celui mai profund adevar, in functie de modul in care este folosit. In utilizarea sa conventionala, cuvantul acesta nu este doar unul dintre cele mai frecvente(impreuna cu inruditele "mie", "al meu/a mea" sau "insumi/insami"), ci si unul dintre cele mai amagitoare. In limbajul de fiecare zi, "eu" exprima o eroare primordiala, o perceptie gresita a ceea ce sunteti, un sentiment iluzoriu al identitatii. Acesta este egoul. Acest sentiment iluzoriu al sinelui este ceea ce a denumit Albert Einstein - care a  avut acces nu doar la profunzimile realitatii spatiului si timpului, ci si ale naturii umane - "iluzie optica a constiintei". Sinele acesta iluzoriu devine apoi baza tuturor interpretarilor ulterioare sau, mai bine zis, a interpretarilor gresite ale realitatii, a tuturor proceselor de gandire, interactiunilor si relatiilor. Realitatea voastra devine o reflexie a iluziei initiale."...

Scurte din povesti lungi…

Dupa plimbari prin lume, revin cu diverse adunate de la oamenii ce incep a-si pune calmi sau speriati intrebari.

*Cum de-mi place lumina si mirosul de la o lumanare doar cand imi simt sufletul ranit? Candva simteam ca tamaia are miros de moarte… Acum simt ca trezeste ceva in mine ca om, dar nu stiu ce anume…
- Te trezeste pe tine, doar iti bate la usa discret. In tine ca om e un suflet, poate ca tamaia te ajuta sa faceti cunostinta.

*Am zarit un copac inflorit, am stat la umbra lui, am simtit cum percep parfumul altfel decat pana acum, am simtit ca mi-e daruit, am simtit ca face parte din mine, ca si cand acum doar mi-am amintit ca exista, am simtit ca a inflorit pentru mine… Sunt nebun la cap?
- Poate ca pentru prima data ai simtit si nu ai judecat,  ai trait si nu ai gandit, copacul traia, inflorea si se parfuma in fiecare an din existenta ta pentru tine. Si ai aflat ca nasul te ajuta sa te bucuri si de miresme si doar sa respiri.

*Ma simt vinovat cand lenevesc. Sunt activ, muncesc mult, consider ca asta e rostul unui om in viata, sa faca mereu ceva. E normal, inseamna ca sunt egoist?
- Stii care e diferenta intre lene si odihna? Stii ca in omul asta e si un suflet? Te-ai intrebat vreodata care o fi diferenta intre “rost” si “menire”? Intreaba-ti sufletul ce inseamna existenta si nu rostul…si lasa-l sa existe pur si simplu sis a-si traiasca menirea.

*Vreau doar singur, nu-mi iese nimic cand sunt casatorit, simt ca sunt legat, desi imi doresc, gandesc ca asa e normal, ca asa e randuirea omenirii? Care-i defectul meu, unde gresesc? Nimeresc eu doar persoana nepotrivita, cum sa stiu in ce fel sa aleg, unde sa caut, am ceva grav de platit? Daca sunt singur, inseamna ca ma izolez?
- A gandi si a simti sunt doua notiuni total diferite. “A gandi” e o teorie. “A simti” nu e teorie si nu are teorie. “A simti” nu gasesti intr-o teorie si nu trece prin “a gandi”. Nu-ti iese nimic daca te bagi cu “a gandi” in “a simti”. Randuirea asta omeneasca de care fugi dar nu scapi a fost conceputa cu planuri gandite atent, iar normalitatea nu sta in “a gandi”. Daca urmezi randuirea, doar ca sa te asezi in acel rand, atunci in rand vei fi, indiferent de cat de potrivita sau nepotrivita ti-ar parea persoana ce alege sa urmeze acelasi rand cu tine.  Exista “ oameni cu ganduri normale” care-s casatoriti si fericiti, asa cum exista “suflete fara gandirea asta plina de randuieli”, care-s la fel de fericite… Nu cauta normalitate, nu incerca sa intelegi normalul din planurile create de omenire, nu mai incerca nimic, cauta-ti sufletul in toata randuiala in care te aliniezi si apoi cauta-l si in singuratatea in care crezi ca-l izolezi. Si cauta diferenta dintre “singur” si “singuratate”.

*Cateodata mi se pare ca ce traiesc e ireal, ca toata viata asta e o scena… Si e atat de intensa senzatia asta ca ma sperie si parca imi doresc ca cineva sa ma trezeasca ca atunci cand visezi urat si vine momentul acela in vis cand constientizezi ca visezi si reusesti sa te trezesti, sau un zgomot, sau cineva chiar te trezeste cand devenea de nesuportat.
-Cand mai simti asta, nu te mai speria, pune-ti intrebarea “daca e chiar asa cum simt?” si trimite intrebarea catre suflet si vezi ce simti. Intreaba-te cum de reusesti sa simti noaptea mai intens decat ziua? Ca doar noaptea crezi ca dormi nu…?

*Mi-a fost teama sa nu aduc pe lume copilasi bolnavi ca mine si am adus, m-am temut din nou, de data asta sa nu am inca un copil care sa fie bolnav ca primul si iar am avut, apoi m-am rugat cu cea mai mare incredere sa am un copil care sa nu fie bolnav ca ceilalti doi si tot mi-a fost teama si iar am avut… De ce imi spui ca teama nu exista, ca uite ca e reala, exista si da si roade.
-Teama asta e un rod al al mintii tale, sau sa zic ca roadele mintii omului sunt, printre altele, multitudinea de temeri. Cand nu scapi de ele ti se implinesc si temerile si teama de temeri. Zic sa te rogi de-acum pentru copilasii cei bolnavi si nu pentru cei ce ar putea veni bolnavi.

*Vreau sa inteleg cum de-ti permiti sa-mi zici asa verde-n fata de toate, fara sa ma cunosti bine, tu stii cine sunt eu? Ma tot intreb de ce apar tocmai acum asa intr-una in viata mea oameni care ma enerveaza prin ce-mi spun? Am o problema eu, e viata mea ruinata de tot felul de probleme, sau ei au o problema?
-Nu prea ma pricep eu la matematici si probleme ca as numara de cate ori au aparut acum si daca au mai fost si alte aparitii pe care nu le-ai bagat in seama care te tot enervau. Intreaba-te de ce-i vezi acum si o sa-ti vezi si problema. Ca poate ca ei au tot aparut si poate ca nu din cauza ca viata ta e plina de probleme, ci doar pentru ca tu nu ai reusit sa-ti vezi inca problema…

*Sa stii ca am testat pe pielea mea terapii din toata lumea ca sunt intr-o continua cautare de senzatii, dar nu m-a satisfacut o terapie anume niciodata. Nu cred ca exista terapii care sa fie pe placul meu si chiar stiu despre ce vorbesc, sunt un mare cunoscator in domeniu.
-Daca ti-ai propus sa testezi terapii pentru piele, ai gasit terapii pentru piele in toata lumea asta. Dincolo de piele ce-o sta ascuns…?Poate ca nu e doar dosul pielii care asteapta doar senzatii. Incearca si un terapeut, spune-ti “vreau un terapeut” si poate o sa descoperi universul de dincolo de senzatiile invelisului piele. Si chiar vorbesti doar despre ce ai aflat pe pielea ta si nu despre ceea ce nu stii ca poti afla.

*Cred cu tarie si convingere ca exista o lege nescrisa a terapeutul si ca acesta trebuie sa fie nevinovat, curat la trup si suflet, cu mintea limpede, sa para nelumesc, dar natural, doar asa imi exprima incredere. Nu cred in terapeutii care spun ca au si ei de trait si trecut prin viata asta ca orice al om.
-Terapeutul tau este intotdeauna un suflet care se poate afla intr-un om, intr-un caine, intr-un tantar, intr-o floare. Daca nu-ti poti primi terapia pe care ti-o daruieste, tu ca om negi locatia sufletului tau. Daca sufletul ce-ti ofera terapia este intr-un om, sunteti la fel, aveti lectii, aveti o trecere prin existenta asta cu aceleasi trairi lumesti uneori.

*Imi vine mereu sa ma duc la biserica si sa plang, dar nu sunt orthodox si nu intru in biserica si ma duc dupa un colt sa nu ma vada cineva si plang acolo si apoi plec si parca ceva ma cheama mereu si apoi ma simt vinovat si ca m-am dus si ca nu am intrat in biserica si ca m-am ascuns si ca m-a vazut cineva. Eu sunt convins ca nu am nevoie sa ma duc la biserica ca sunt puternic.
-Nu te duci la biserica de nevoia de biserica ci de nevoia de a plange. Nu te simti vinovat de tot ce ai spus, ci de faptul ca nu-ti asculti sufletul, puterea nu sta in convingerile mintii tale, ci in ruperea lanturilor in care ti-ai pus sufletul.

*In toata cearta asta la care ai asistat, nu ai un cuvant de spus? Te porti de parca esti cu capul in alta parte ca o dementa si cred ca nu-ti pasa. De ce nu ai intervenit, daca toti oamenii interveneau si aveau un cuvant de spus, poate ca s-ar fi terminat mai devreme.
-Nu a fost cearta mea, nu a fost a altor oameni, daca toti participau cu cate-un cuvant devenea a tuturor si nu se mai termina. Dementa vine din dorinta sufletului de-a nu simti ce aude mintea. Dementa poate fi cel mai bun ascunzis pentru suflet.

*Cateodata cand sunt asa trist si suparat pe ce aud si vad ca fac oamenii, incerc in zadar sa inteleg si parca vad cum calc in mocirla cu fiecare pas si mi se pare ca sunt nebuna. Am luat-o razna oare?
-Daca incerci sa intelegi de ce fac oamenii ceea ce fac, cateodata vezi mocirla care e in acele ganduri si fapte. Mocirla exista, e cladita din acele ganduri si atrage alte ganduri. Treci prin ea daca nu vezi alta cale, dar “pune-ti cizme” si nu o sa-ti murdaresti sufletul.

*Intr-o zi am vazut un om care tusea ingrozitor si scuipa,  a aruncat tigara si in timp ce o stingea nervos cu piciorul injura si vorbea urat referindu-se la tigara, cum ca i-a ruinat si distrus sanatatea. “Simt ca-mi strivesc plamanii cand te strivesc fira-i…da tot nu te las ca nu ma termini tu pe mine!” Si nu mi-a fost deloc mila. Si sunt si eu fumator.  Stiu ca e o lectie in povestea asta pentru ca tot mi-o amintesc, dar ma lasa rece si fara emotii ca atunci cand ma vazut-o. Sunt un om rau si fara suflet?
-Nu tigara i-a ruinat viata si sanatatea si nici actul in sine ci vointa cu care reuseste sa se lupte cu dorinta de a nu fuma. Acorda iubire tigarii si nu plamanilor, nu stie ca nu este distrus de tigara ci de credinta ca tigara nu e atat de puternica ca sa-l distruga. Lectia ta nu consta in faptul ca nu ai avut trairi intense la scenariul asta. Nu te intreba daca esti rau si fara suflet si daca sufeltul tau a cunoscut rautatea ce vine cu fiecare fum ce-ti intoxica plamanii. Intreaba-te daca plamanii omului meritau iubirea mai mult decat tigara. Apoi vezi daca plamanii tai cunosc rautatea sau iubirea.

*Si ce daca ma droghez…Nu mi-a fost rau niciodata cand m-am drogat, ci doar bine si cunosc diferenta dintre rau si bine. Si nu o fac fortat de starea de rau ci o fac cu propria-mi vointa, nu ma forteaza societatea in care traiesc sau neajunsurile, tocmai ca pot s-o fac pentru ca imi permit. Imagineaza-ti cum ar fi sa-mi doresc si sa nu-mi permit.
-Dar le-ai cunoscut si separat aceste stari, ti-a fost vreodata doar rau si vreodata doar bine?Crezi ca in existenta asta a ta ai nevoie sa cunosti “diferenta” dintre rau si bine sau starile in sine? Uneori neajunsurile te fac sa constientizezi ce inseamna starea de bine natural si real si nu cea de rau de atunci cand esti drogat si crezi ca ti-e bine. Ceea ce-ti permiti este de fapt “cumpararea” unei stari de rau ca sa te minti ca te simti bine. Iar eu nu vreau sa imi imaginez oameni care au dorinte ce fac rau sufletului. Imi doresc pentru tine sa iti permiti sa simti realitatea din tine cu toate starile posibile.

*Mi-a zis la gradinita ca sunt un suflet mic, ce inseamna? Daca sunt copil mic, inseamna ca am sufletul mic si daca mama e mare, inseamna ca are sufletul mare? Nu pot sa am sufletul mic si cand voi fi mare ca mama si mama sa aiba sufletul mic cum il am eu acum?
-Daca vrei, poti sa-ti pastrezi sufletul de copil si cand esti mare. Cand vei fi mare, iti poti dori sa ai sufletul de copil. Esti un suflet mare, daca ti-ai pus intrebarile astea acum.

*Tot de la un copil…tot despre suflet…Mama mea imi zice mereu ca sunt sufletelul ei. Tata imi zice ca sunt copilul lui mama. Buni imi zice ca sunt un sufletel rasfatat.
-Si tu ce zici?
-Eu zic ca nimeni nu ma vede.

*Daca beau nu e bine…Daca nu beau, nu mi-e bine….Daca vreau sa beau cred ca mi-ar fi bine…In timp ce beau stiu ca mi-e doar bine…Dupa ce beau, nu mai stiu ce e bine…Daca nu mai mai beau, nu mai stiu cum mi-ar fi bine…
-Prea repeti “beau”, “bine”, “stiu”, fara sa stii ceva… Singurul adevar care ar fi” bine” sa te preocupe in legatura cu “beau” si “stiu”, este ce-ai rostit ultima oara “nu stiu”…  Cauta sa afli ce nu stii si ceea ce stii va aparea de indata.

*As citi, dar am impresia mereu ca stiu tot si pierd timpul. Incerc sa citesc si doar dupa cateva pagini, chiar cred ca stiu totul si doar pierd timpul. Si mi se intampla in orice domeniu. Mi se pare ca stiu chiar mai mult dect scrie in carti ca s-ar fi descoperit.
-Ce inseamna tot? Ce inseamna o impresie? Ce inseamna timpul? Ce inseamna sa pierzi timpul? Ce inseamna tot dintr-un domeniu? Oare s-o fi descoperit si scris tot dintr-un domeniu? Stii tu asta? Daca stii mai mult decat s-a scris, stii c e ar mai fi de descoperit? Daca nu citesti cum poti sa descoperi ceea ce stii deja?

*Daca tot zici ca un copil cand se naste nu are mintea dezvoltata ca a unui adult, cum e capabil sa invete atat de rapid lucruri, uneori mai repede si mai bine ca un adult?
-Intreaba altfel: de ce indoapa fortat si rapid adultii mintea unui copil cu aceste lucruri?

*De ce nu am si eu pielea minunata si naturala ca de bebelus, cum sa fac sa am din nou piele de bebelus?Bebelusii nu fac nimic si au o piele atat de frumoasa, eu fac atat de multe si totusi…
-Bebelusul are preocupari mai importante decat pielea lui si atunci aceasta isi mentine evolutia naturala si minunata. Tu esti preocupata in mod excesiv de aspectul pielii si daca-I oferi multe, iti va oferi multe si iti va da senzatia ca iti cere si mai multe. Nu te supara atat, ca pielea ta doar iti raspunde la atentie…

Sufletul e un copil...

Sufletul e un copil ce cauta ceva atat de simplu si de natural…
Sufletul cere ceea ce este prin simpla lui existenta si i se si cuvine. Cand un copil plange si nu-l linisteste nimic, mama il ia in brate si doar simtind caldura el isi revine.  Sufletului ii dai ceea ce este, nu primeste altceva, nu accepta si nu intelege alt limbaj. Un suflet ranit si inchis se simte obosit si imbatranit si cand este atins delicat nu stie ce se intampla.
Conversatie cu un copil, leac pentru suflete…
- Ce inseamna suflet?
- Suflet esti tu! De ce ma intrebi?
- Bunica imi zicea mereu ca sunt un sufletel. Acum nu imi mai zice nimeni…Si cand ma gandesc la ea si nu o mai gasesc, vreau sa aud cum ma striga.
- Bunica vorbea cu sufletul ei pentru sufletul tau.
- Cum adica? Cum vorbeste un suflet?
- Ai plans cand bunica a plecat de langa tine?
- Am plans ca m-a lasat singur aici.
- Cand plangi vorbeste sufletul, cand razi vorbeste sufletul. Sufletul nu stie limba pe care o vorbesti, el cunoaste alta limba, una speciala a simturilor. Tot ce simti tu e suflet.
- Cand simt ca m-a lasat bunica, ce vorbeste sufletul?
- Iti vorbeste tie. Bunica este in sufletul tau, ea ti-a atins si mangaiat sufletul si o sa vorbeasca sufletele voastre vesnic.
- Eu cum pot sa vorbesc cu alte suflete, ca nu stiu?
- Vorbesti cu cineva ce vorbesti acum cu mine?
- Nu, doar cu tine acum si altadata.
- Asta inseamna ca vorbesti cu un suflet. Plangi si ma intrebi despre suflet. Asa vorbeste sufletul tau acum. Vorbesc sufletele noastre intre ele, tu esti in sufletul meu si eu sunt in sufletul tau. Sufletul tau a simtit ca poate sa planga in sufletul meu ca sa scoata de acolo ce are nevoie.
- Si nu o sa mai plang dupa ce termina ele de vorbit?
- Eu ii dau sufletului tau hrana sit u ii dai sufletului meu hrana. Sunt ca niste copilasi care plang dupa ceva.
- Ce hrana, eu nu iti dau sa mananci acum?!
- Uite, te-ai oprit din plans si acum razi…de ce razi?
- Ca nu mai imi vine sa plang, nu stiu de ce rad. Si de ce mi s-a incalzit nasul acum si mainile si picioarele?
- Pentru ca ai inceput sa razi suflet drag …
- Acum mie imi vine sa rad cand aud ca imi spui asa…
- Cand iti vine sa razi, razi! Cand iti vine sa plangi, plangi! Lasa sufletul sa vorbeasca!

Fii mic ca sa te faci mare!

Invata sa te faci si mic nu doar mare…!

Esti puternic sau ascunzi ceva slab sub o masca bine zidita? Oamenii puternici sunt cei care par mici, neajutorati uneori, cei ce asculta inainte de-a vorbi, cei milostivi…Puterea sufleteasca nu sta in cine esti in societate, ce nivel/grad, ce cravata porti, cate amante invarti pe luna, ce inel cu diamant ai, cate scoli si diplome ai adunat. Cine esti dincolo de toate astea? Cu ce te-ai nascut? Cum ai marit luminita care arde in tine? Sau ai stins-o? Ce a crescut de fapt, ego-ul sau maretia si bogatia sufletului?
Daca crezi ca nu ai fost niciodata mic, fa-te acum mic ca sa poti sa te faci si mare. E mai usor sa te lasi ajutat uneori, decat sa te zbati si sa te lupti in zadar cu tine si cu cei din jur care nu te vor intelege niciodata. Cineva  spunea de curand “E cea mai grea lupta cu tine, cand iti descoperi sufletul”, oare cati dintre noi stim cum sa-l bagam in seama macar, sa-i vorbim, sa-l trezim, sa nu-l uitam dupa ce l-am descoperit…  In ce sta puterea sufletului? Cum de sunt fericiti acei oameni care par nefericiti? Ei sunt impacati cu ei insisi. Suflete care si-au inteles menirea in lumea asta, suflete puternice, atinse de tot dar neinfrante de nimic si neinfricate in fata a tot ce exista.

Se spune adesea ca suferinta te doboara, eu am spus mereu ca suferinta iti da putere. E nevoie doar sa intelegi ce inseamna suferinta. Traieste tot si vei devein puternic! Nu alege sa traiesti in visare caci acolo vei ramane, un vesnic sensibil  in visele tale si de neclintit si fara simtaminte in realitate. Orice te poate dobori cand te trezesti din visare, totul iti va parea ireal, de netrait, de nerealizat.
Alege intelegere si cumpatare in tot si in toate, alege echilibru, alege curat si vei avea cai natural, curate si usor de deslusit, sufletul doar asta intelege, este singura cale in care-i poti comunica ceva.

De ce ti se intampla ceea ce crezi ca nu meriti si nu vrei? Si de ce ti se intampla intr-una? Cine vrei sa iti raspunda? Te-ai intrebat macar o singura data si pe tine? Cine sunt oamenii din jurul tau care nu-ti plac si pe care-i tot atragi miraculos si nu rezonati deloc, cum de se tot aduna numai oameni care nu te inteleg si care darama tot ce cladesti? Cat de greu poate fi sa gasesti raspunsuri? Cat de doborat te poti trezi din poveste, sau cat de puternic? Cu cata forta poti face fata situatiei si de unde iti iei puterea? Afla cine esti si vei avea toate raspunsurile! Vezi cine esti fara cravata! Vezi ce fata iti zambeste cand te-ai intors de la amanta! Inteaba-te cine te priveste in oglinda cand ai mai umplut un cont! Imagineaza-ti cine ai fost cand te-ai nascut, cu cine si cu ce te-ai nascut si intreaba-te cu cine esti acum,  ce ai. Intreaba-te cine te-a iubit inainte de-a te naste ca sa ajungi pe lumea asta, cine te-a iubit din prima clipa si cine te va iubi vesnic. Va trebui sa ai macar 3  mari iubiri neconditionate in raspunsurile tale si sa le si simti…

Ne-am nascut mici dar puternici, puterea a scazut cand am crezut noi ca ne-am facut mari… Ne-am nascut extrem de sensibili dar puternici, sensibilitatea ne-a scazut si aceasta cand ne-am facut mari. Ne-am nascut cu control absolut asupra noastra,  a tuturor simturilor, dar cu timpul ele ne controleaza si le devenim sclavi. Asculta-ti simturile si vei devenii creatorul lumii tale! Asculta-te cand iti surade inima la fel ca atunci cand e in lacrimi, doar asa te vei intelege si intalni cu adevarat tu cu tine! Nu ascunde ce nu-ti place fara sa traiesti la fel de intens ca ceea ce iti place!
Vei crede doar ce cred oamenii din jurul tau ca esti, dar tu nu stii nimic despre tine daca te faci mare inainte sa traiesti ca un om mic. Afla mai intai cine-i omuletul si vezi in spatele a ce masca l-ai ascuns, ca sa faci poti face cunostinta cu puternicul!

Te-ai nascut dintr-o lumina mare ca s-o simti si s-o intelegi si apoi sa ajungi intr-una si mai mare, doar de tine depinde daca o risipesti pe drum, daca o stingi, daca se va alatura din nou luminii. Nimeni nu alege pentru tine, te-ai nascut gol si liber. Ce umpli in viata asta, exieriorul sau ce e dincolo de goliciune? Ce ingradesti, libertatea sau  ego-ul? Sanse s-o iei de la capat vei mai avea pana te vei lumina, dar poverile vor fi din ce in ce mai mari caci iei totul cu tine, e adevarat ca nu mai retraiesti trecutul, dar el ramane zidit, amprentele nu dispar.
Cand intalnesti un om mic care doar exista, ramai pentru o clipa langa el, incearca sa intri in existenta lui si vei intelege. Doar exista langa el si cu el, doar asta e nevoie sa faci. Apoi incearca sa iti raspunzi la intrebarea: de ce anume am avut nevoie ca sa exist pentru o clipa? Si daca esti inca mare si tare: cine am fost eu in existenta asta de-o clipa?
Fii mic ca sa te faci mare!

Esti special si specialul in viata ta!

Esti cel mai special din viata ta.
Te-ai nascut pentru tine, sa traiesti viata asta pentru tine, cu tine in ea si nu pe dinafara. Esti aici sa te lecuiesti, tamaduiesti tu pe tine, nu tu pe altii, cel mult altii prin tine. Atata vreme cat vei simti ca esti centrul universului tau si nu vei mai pierde timpul pretios convins ca esti aici pentru ei si ca au lectii de invatat de la tine, te vei concentra numai pe asta si nu vei pierde. Altfel vei pierde timp pe care nu-l vei mai recupera, apoi te vei agata permanent de trecut, de nefacutele ce simti ca trebuiau facute. Nu te mai intreba ce lectii au altii de invatat de la tine, ci ce lectii ai tu de invatat de la tine si prin tine de la cei din viata ta. Nu ai priceput, treci mai departe, nu a fost momentul, va veni altul cand vei fi pregatit. Nu vine nimic la intamplare, vine cand chemi si cand esti pregatit. Consideri ca esti plin de ghinion ca nu ti se intampla lucruri care sa te duca la iluminare… Considera ca ghinionul nu exista, exista doar noroc in viata, iar lipsa lui este scormonita de tine sub numele de ghinion. Ai picat aici miraculos, sa-ti traiesti norocul permanent, sa te bata norocul la tot pasul. Cand cineva a zis “sa te bata norocul ca bataia aceea rupta din rai…”a glumit cu un scop frumos.
Ce e nemaipomenit pentru tine in viata ta? O intamplare, familia, copilul, mama, prietenii, mobila de bucatarie, o excursie planuita pentru anul viitor…? Unde esti tu situat in si pentru toate acestea si unde esti pentru tine? Esti pe aici, sau te-ai pierdut si incerci sa te regasesti traidu-le? Am auzit de curand pe cineva spunad cu durere ca traieste pentru sotie, dar sotia nu stie ca exista, isi da viata pentru copil, dar copilul pare ca e in alta lume, trudeste zi si noapte pentru excursia de la anul, dar de fapt nu si-o doreste, ci considera ca e necesara ca si cea de anul trecut, va schimba mobila din terasa cu una in dungi verticale, doar pentru ca cele orizontale sunt demodate si planuind, realizand toate astea se intreaba unde este el in poveste… Asta este povestea vietii tale, tu ti-o creezi, nu mai vrei dungi, renunta la dungi, fa rotocoale, e simplu, sau lasa-le sa vezi daca termenul demodat va face peretii sa pice in realitate sau daca pica doar imaginar.
“Sunt frig!?” M-am speriat cand am auzit asta. “Ce este caldura?” Esti frig pentru tine in viata ta atunci cand… Esti frig tot pentru tine in viata altora atunci cand… Esti frig pentru tine in viata ta atunci cand pentru altii… Esti frigul din viata altora atunci cand pentru tine estei frig… Frigul asta este doar in povestea cu meteorologia, altfel in tine nu exista, tu esti doar cald pentru tine, prima caldura din viata ta pe care-o poti cuprinde, dezvolta, intensifica, cuprinde, impartasi, lasa sa incalzeasca si pe cei din viata ta. Acolo unde simti frig, natural va veni si caldura, dar va veni din tine, cu cat o cauti mai indepartat, cu atat frigul te va cuprinde mai aprig. Si cand simti frig si vezi doar frig, te vei deschide mai greu sa primesti caldura. E ca atunci cand calci descult in zapada, ai senzatia ca simti temperatura scazuta a zapezii, de fapt simti caldura ta care ridica temperatura zapezii. Ai grija de ce esti frig pentru tine si de unde te racesti asa…doar asa vei gasi calea catre caldura. Ai grija cand tot daruiesti ca desi pari un izvor fara margini, ai nevoie sa si primesti. Lasa sa vina catre tine, asa cum si tu lasi sa curga din tine. Inchide usa cand simti ca  ai de lucru tu cu tine, dar nu-i pune si lacat. Si deschide-o cu grija mai intai catre tine si apoi vei atrage si pe cei care au nevoie de caldura ta. Si “lucreaza-te” permanent, iubirea nu e oboseala si nici frig si nici ghinionul din viata ta, iubirea e vesnica, nemarginita, calda, norocul si miracolul care te-au adus in viata ta ca sa te vindeci. Iubirea te-a adus aici, iubirea te va vindeca, iubirea te va ilumina, iubirea te va indruma catre sursa, cu iubirea ai de castigat nu de luptat, e unicul drum recunoscut de suflet, cu restul nu se impaca si te duce catre cai infrigurate.
Fii stapan pe sufletul tau, dar lasa libertate spiritului, nu-l incatusa, el nu cunoaste subjugarea, e special doar liber, vesnic cautator si deschizator de cai in viata ta!
Intrebarile tale pentru tine:
*Ce vreau pentru mine? Nu pentru ceilalti…
*Am nevoie de ceea ce cred ca vreau? Doar pentru mine…
*In ce fel  evoluez facand asta? Pentru mine, nu in ochii celorlalti…
*Am nevoie de mine asa cum eram ieri, asa cum sunt acum, sau asa cum cred ca pot fi maine? Este doar nevoia mea…
*Ce sunt eu pentru mine? Nu pentru ceilalti…
*Daca nu-mi place de mine, imi plang de mila, ma duc inapoi la starea de ieri, sau caut alta pentru maine?
*Cand imi place de mine, e neaparat nevoie s-o arat celorlalti? Imi traiesc evolutia profund, intens, ceilalti vor privi cu superficialitate, caci nu o vor intelege ca si cand ar fi a lor, te vor putea privi din exterior, nu din interior, doar tu te vezi de acolo…
*Sunt generos cu mine cand sunt implinit, fericit? Lasa sa treaca durerea, dar nu uita sa multumesti ca a trecut…
*Ma afund in mine ca sa ma pierd, sau ca sa ma cunosc? Poti sa te afunzi, dar cu grija sa nu te si ratacesti… Spiritul rataceste si gaseste usor si natural cararea catre sursa, sufletul ratacit se va simti ranit, neocrotit…
*Ce parere am eu despre mine? Inainte de-a intreba pe altcineva…
*Ce vreau eu sa obtin prin ceea ce fac? Inainte de-a te interesa ce vrei tu sa obtii prin ceea ce fac eu…
*E important pentru mine ceea ce fac? Inainte de-a ma intreba daca este important pentru altcineva…
*Sunt cum ma vad  eu, sau cum ma vad ceilalti? Sunt doar cum ma vad eu, oamenii ma vad cum vor ei sa ma vada, cum vor ei sa fie, sau cum sunt ei uneori…
*Ma intereseaza durerea mea? Inainte de-a o impartasi altora si a intreba daca o simt si-a astepta sa o impartaseasca cu mine…
Oamenii se impart in doua categorii: cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca si cei care l-au gasit, fara sa-l caute”  Emil Cioran