Decalogul parintelui Savatie Bastovoi

1. Să nu uiţi că trebuie să mori
Când aveam doi ani, am căzut din sania înhămată la cal, iar tata s-a dus fără să mă observe. Tata era pădurar pe atunci şi întâmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Când calul a pornit, eu am căzut pe spate, în zăpadă, amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci am avut pentru prima oară descoperirea singurătăţii şi a morţii. Nu am plâns şi nici nu am strigat. Ţin minte că eram îmbrăcat într-o salopetă albastră cu glugă. M-am întors tăcut în casă, la mama, mergând atât de încet, încât să-i dau răgaz tatei să mă ajungă din urmă.

2. Să nu uiţi că trebuie să iubeşti 

Cel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om este să nu fie iubit. Dar cred că şi mai cumplit este să nu iubeşti. Întotdeauna mi-a fost uşor să iubesc oamenii, să mă bucur că-i văd. De aceea, nu am avut nicio piedică în a înţelege Evanghelia. Când făceam vreo bazaconie, mamica îmi spunea: "Du-te de la mine, nu te mai iubesc". Asta era pentru mine pedeapsa supremă, pe care eu o trăiam ca pe o izgonire din Rai. Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului nu este altceva decât dragostea pierdută pe care eşti condamnat să o contempli veşnic.

3. Să nu preţuieşti în bani ceea ce Dumnezeu ţi-a dat în dar

Am înţeles asta în adolescenţă. Eu fiind elev la Liceul de Artă ("Octav Băncilă") din Iaşi , mama m-a dus la Petersburg să văd Ermitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divorţată cu doi copii, dar foarte descurcăreaţă. O chema Izolda şi ea mi-a cumpărat prima mea chitară. Dumnezeu să-i dea sănătate! Avea grătar şi făcea mulţi bani. Eu niciodată nu am văzut atât de mulţi bani. Vindea frigărui noaptea, până spre dimineaţă, că erau nopţile albe. Uneori ieşeam şi eu cu ei, că era interesant. Ei făceau şi vindeau frigărui, iar eu desenam într-o mapă pe care o sprijineam pe genunchi. Cât oamenii mâncau, eu aveam timp să le "fur" portretele. Un bărbat chel şi vesel s-a apropiat de mine şi a început să exclame: "Păi ăsta sunt eu! Sunt chiar eu! Cât să-ţi dau ca să mi-l vinzi?". Eu zic, vi-l dau aşa, eu nu vând. Şi i-am dat acel portret. Bărbatul totuşi mi-a dat un dolar, era în 1991. Apoi s-a dus. Eu am rămas cu acel ban. L-am pus într-un caiet şi nu l-am folosit niciodată.
 

4. Să nu crezi răul

De câte ori am crezut un rău despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simţit murdar, părtaş la o lucrare de urâţire a omului. Am vorbit şi eu de rău, iar timpul mi-a demonstrat de fiecare dată că nu am avut dreptate. Prefer să greşesc prin a-mi păstra o părere bună despre un om rău decât să ajung să cred o vorbă proastă despre un om bun. Orice rău este o minciună. Răul, aşa cum spunea fericitul Augustin, nu există. Răul este o mare absenţă, absenţa binelui şi a iubirii. De aceea, a crede răul este totuna cu a te cufunda în absenţă, în minciună.

 

5. Să nu te crezi pierdut

Eu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care ies din această cădere sufletească. Dar într-o zi mi-a venit gândul salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoştea căderile mele, şi cele trecute, şi cele viitoare şi totuşi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu şi-a pus toată încrederea în noi. E o mare încurajare să te gândeşti că Dumnezeu are încredere în tine. La disperare omul e capabil de orice rău, el se porneşte cu război împotriva propriei fiinţe, având parcă o plăcere demonică din a-şi călca propriile principii, practic sinucigându-se spiritual. Cred că orice duhovnic adevărat îşi începe sfătuirea de după spovedanie prin cuvintele: "Să nu deznădăjduieşti".

 

6. Să nu te crezi sfânt

Sfântul Siluan Athonitul zicea: "Două gânduri să nu le primeşti şi să nu le crezi, primul că nu te vei mântui şi al doilea că eşti sfânt". Să nu te crezi mai bun ca alţii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai bună decât a vecinului, dar asta nu înseamnă că tu eşti mai bun ca el, doar lucrarea e mai bună. Darurile date de Dumnezeu nu se iau înapoi, dar oricine se mândreşte cu lucrările sale ajunge să se întunece şi să folosească darul prosteşte, după care ajunge să-şi piardă demnitatea.
 

7. Să nu te pui chezaş

De câte ori m-am pus chezaş pentru cineva, am încurcat oamenii şi am făcut rău. De când mă ţin minte, mă băgam să salvez pe toată lumea. Narcomani, beţivi, femei bătute de bărbat şi aşa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, bani furaţi, lucruri dispărute, probleme cu vecinii. Am ajuns la concluzia că dacă vrei să ajuţi pe cineva, ajută cât te ţin curelele, dar fără să implici şi alţi oameni. Asta înseamnă să te pui chezaş pentru cineva, să garantezi că el se va îndrepta, că te reprezintă. Mare greşeală. Odată am citit din Pildele lui Solomon sfatul acesta: "Să nu te pui chezaş". Noi, când citim Scriptura, înţelegem şi reţinem doar atât cât am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le vedem.
 

8. Să nu te răzbuni de două ori

Răzbunarea este un păcat, dar este omenească. Scriptura spune să nu pedepseşti de două ori pentru aceeaşi greşeală, principiu care a ajuns şi în dreptul roman. Pot înţelege un gest de răzbunare, deşi e mai bine să nu te răzbuni, dar mă înstrăinez de omul care se răzbună de două ori, adică la nesfârşit, pentru o singură greşeală. Când m-am răzbunat o dată, a mai mers cum a mai mers, m-a iertat Dumnezeu, dar când m-am răzbunat a doua oară, s-a întors totul în capul meu şi am ajuns să înţeleg că m-am războit cu mine însumi.


 9. Să nu învingi cu orice preţOamenii care caută să fie învingători cu orice preţ, în cele din urmă, pierd totul. Prefer să fiu considerat învins uneori pentru a-mi păstra şansa să înving la urmă. Odată un episcop român mi l-a lăudat pe Adrian Năstase (se întâmpla prin 2004): "Vă daţi seama, omul acesta (Adrian Năstase) a avut doar note de zece, niciun nouă! E extraordinar, nu-i aşa?". Eu i-am răspuns: "Eu nu am încredere în oamenii care au avut numai note de zece". "De ce?", m-a întrebat episcopul surprins. "Pentru că ei nu ştiu să piardă, iar omul care nu ştie să piardă te vinde pentru o victorie vremelnică".
 

10. Să nu râzi de ruşinea nimănui
Când eram mic, am auzit băieţii mai mari râzând de cineva care a fost prins într-un păcat ruşinos. Apoi, de fiecare dată când mă întâlneam cu acel om sau auzeam vorbindu-se de el, îmi venea în minte, fără să vreau, păcatul pe care îl făcuse. Dar nicodată nu am spus cu buzele mele acel păcat şi m-am purtat aşa cu acel om ca şi cum nu aş şti nimic. Nici acum, când el a murit, nu pot spune ce am auzit, pentru că nu vreau să-i răscolesc ruşinea.

Din: Lectura de duminica

Din: Dovada irefutabila a nemuririi…

“Egoul rezulta din scindarea produsa in interiorul spiritului uman, in urma careia identitatea se separa in doua parti pe care le-am putea denumi “eu” si “mine” sau “mine” si “insumi”. Asadar orice ego este schizofrenic, ca sa utilizam cuvantul in sensul sau cunoscut, cel de scindare a personalitatii. Traiti cu o imagine mentala despre voi insiva, despre sinele conceptual cu care sunteti in relatie. Viata insasi devine conceptualizata si separata de ceea ce sunteti atunci cand spuneti “viata mea”. In momentul in care spuneti sau ganditi “viata mea” si credeti in ceea ce spuneti(nefiind deci o simpla conventie lingvistica), ati intrat pe taramul iluziei. Daca exista “viata mea” inseamna ca eu si viata mea sunt doua lucruri separate, astfel ca pot sa-mi si pierd viata, imaginara mea avutie pretioasa. Moartea devine o pretinsa realitate si o amenintare. Cuvintele si conceptele divid viata in segmente separate care n-au nicio realitate intrinseca. Putem chiar spune ca notiunea “viata mea” este iluzia primordiala separarii, sursa egoului.  Daca eu si viata suntem doua lucruri distincte , daca eu sunt separat de viata, atunci sunt separate de toate lucrurile, de toate fiintele, de oameni. Dar cum as putea fi separate de viata? Ce “eu” ar putea exista in afara vietii, in afara Fiintarii? Este absolut imposibil. Asadar nu exista ceva ce poate fi denumit “viata mea”, iar eu nu am o viata. EU SUNT VIATA. Eu si viata suntem una. Nu poate fi altfel. Atunci cum as putea sa-mi pierd viata? Cum as putea pierde ceva  ce nu am dintru inceput? Cum pot pierde ceva ce sunt? Este imposibil.”

 

Din: Fericirea ca rol si adevarata Fericire…

“Nu cautati fericirea. Daca o cautati, n-o veti gasi, deoarece cautarea reprezinta antiteza fericirii.  Fericirea se furiseaza mereu, dar eliberarea de nefericire poate fi dobandita acum, infruntand ceea ce este, in loc sa teseti povesti in jurul realitatii. Nefericirea acopera starea voastra naturala de bine si de pace interioara, sursa adevaratei fericiri.”

Din: Ticalos, victima, iubit/a…

“La inceputul  multor relatii asa-zise romantice interpretarea de roluri este  frecvent intalnita si este menita sa atraga si sa pastreze persoana pe care egoul o percepe drept cea care “ma face fericit, ma face sa ma simt special si imi implineste toate nevoile”. “ Voi juca rolul celui care crezi tu c-as fi, iar tu vei juca rolul celei care cred eu c-ai fi.” Acesta este acordul nespus si inconstient. Insa interpretarea unui rol nu e lucru usor, astfel ca rolurile respective nu pot fi mentinute la nesfarsit, mai ales dupa ce ajungeti sa locuiti impreuna. Cand rolurile dispar, ce vedeti? Din nefericire, in majoritatea cazurilor ceea ce vedeti nu e inca adevarata esenta a acelei fiinte, ci ceea ce o acopera: egoul pur, dezbracat de rolurile lui, cu corpul – durere si cu dorinta sa ce a intampinat obstacole si care acum se transforma intr-o furie cel mai probabil indreptata catre sot/ie sau partener/a, din cauza ca acesta sau aceasta nu a reusit sa inlature teama si sentimentul de lipsa prezent mereu intr-un strat mai profund, si care reprezinta o parte intrinseca a sentimentului egotic de sine.

Ceea ce in mod obisnuit se numeste “a te indragosti” este de cele mai multe ori o crestere in intensitate a dorintei si nevoii egoiste. Deveniti dependent de cealalta persoana sau, mai curand, de imaginea pe care o aveti despre acea persoana. Sentimentul nu are nimic de-a face cu iubirea adevarata, in care nu exista nicio urma de dorinta. “

Eckhart Tolle

www.acsis.ro

Iubirea dintr-o terapie...

 

Doar am inceput sa transform in realitate o dorinta frumoasa si au aparut bineinteles si piedicile care ar trebui sa ma faca sa ma indoiesc de mine, sau sa-mi pun intrebari daca sa continui, sau sa adulmec daca-i acum momentul sau locul. Fac asta de cativa ani in multe locuri si fara sa-mi scriu in frunte ce-am facut, piedici de la oameni cu o credinta clatinata au venit si vor veni probabil mereu caci asa e natura lucrurilor.

Nu voi lupta cu mentalitati, nu asta este scopul, vreau doar sa fiu asa cum simt ca sunt interior si sa daruiesc in continuare ceea ce simt ca am de daruit, fara sa o fac pe ascuns. Nu pot sa spun ca predau masaj somatic pentru ca oamenii au nevoie sa le fie masat corpul fizic si sa ascund ceea ce simt doar pentru ca nu pot scrie pe o hartie “Dimploma – terapeutul X daruieste iubire prin masaj”. Terapeutii care au pasit in lumea asta, nu au nevoie de hartii de vreun fel.

Povestea a inceput intr-o zi… cand m-am trezit pentru prima data intr-o echipa de terapeuti care considerau ca masajele sunt atingeri fizice, un soi de framantat de care corpul fizic are nevoie ca sa-si revina din… ceva si meseria asta este una injositoare de care le era rusine sa povesteasca si o fac ca nu au de ales, sau ca au ajuns in ea intamplator, sau ca nu stiu ce altceva ar putea face, sau pentru ca se castiga bine. Inca nu am gasit raspuns la intrebarea “De ce exista aceasta asteptare ca altcineva sa aleaga, sau cine altcineva alege daca nu noi?”

Dupa cateva lupte in grup si individual din care ma autoeliminam singura si traiam numai frustrari ca nu ma pot face inteleasa, mi-am amintit repede ca am fost si eu candva asa si mai mult de atat, pe atunci imi era rusine sa si recunosc. Asa ca mi-am schimbat modalitatea de a preda, considerand ca daca eu cred profund in ceea ce simt ca sunt, nu am de ce sa fug si sa ma vaiet ca un copil ci doar sa ma schimb eu pentru fiecare din echipa. Asa am trasformat metoda veche de predare in “mai intai primesti, apoi privesti, apoi daruiesti ceea ce ai primit”. Uneori merge, uneori nu, depinde foarte mult de cine e pregatit si cine nu. Nu lupt cu nimeni, las lucrurile sa curga si apoi dascopar intamplator dupa luni sau ani ca maseurii de mai demult se mandresc ca sunt “terapeuti” si rad de ei cand isi amintesc povestea cu framantatul. Si acum vor sa invete cat mai multe tehnici de  mangaiere cu iubire J

Iar acum tot “nimeresc” in echipe ca cea de demult. In fiecare echipa exista unul sau doi terapeuti care cred in iubirea daruita prin atingere si stau cuminiti, isi fac treaba in liniste, mai rabufnesc din cand in cand, dar considera ca daca incep lupte cu cei din jur, nu vor mai putea sa fie limpezi in terapii si au inteles ca cei din jurul lor vin ca niste incercari si mai ales sunt acolo si pentru ca exista oameni care i-au atras acolo.

Cineva mi-a spus de curand “Daca o mie de oameni nu vor recunoaste masajul ca o forma prin care daruiesti iubire ci doar ca pe o munca fizica pentru ceva fizic, de ce crezi ca unei singure alte opinii ii va da cineva dreptate?” Nu avem nevoie de dreptate, ci de acceptare, chiar si asa in liniste, fara sa fie recunoscuta.

Voi deschide o serie de initieri in terapii adunate din culture diferite, nu pentru ca suna bine numele lor si nici pentru ca e la mare moda sa vii cu noutati de peste hotare, ci pentru ca ceva in mine imi spune de multa vreme sa daruiesc cat mai mltor terapeuti ceea ce simt ca am si ceea ce am adunat. Denumirile’s diferite, ceea ce vine din interior este neschimbat. De ce este nevoie atunci de nume diferite, daca darul este acelasi? Am vorbit mai devreme despre abordarea diferita, suntem diferiti, avem nevoie de abordari diferite, daca o terapie cu un nume nu e acceptata de catre cel din mainile mele, nu trebuie sa renunt, ci doar sa schimb abordarea.

“Si ce facem cu cei care spun: iubirea este doar ceva ce se naste intre un barbat si o femeie, intre sora si frate, intre mama si fiu etc?” Pai bine spus in cazul asta “iubirea se naste”.  Iubirea unealta de lucru intr-o terapie nu este asta si nu se naste in momentul asta si apoi dispare si apoi dupa o pauza vine alta… ea este pur si simplu si cel ce simte ca o are simte si ca o poate darui continuu, neconditionat, fara piedici, motive. Nu e ceva ce seaca daca omul din mainile lui este un suparat, este de alta religie, este dintr-o alta clasa sociala, nu este ceva ce cineva merita mai mult sau mai putin, ea curge la fel si continuu.

Dumnezeu nu are retete diferite in cantitati mai mici sau mai mari pentru fiecare dintre noi!

O Duminica Sfanta cu Iubire!

MUDRE

In Budism si Hinduism, hasta mudra sunt gesturi simbolice executate cu mana si cu degetele, folosite fie in ceremonialuri si dansuri, fie in sculptura si pictura. Gesturile folosite in ceremonialuri si dansuri tind sa fie numeroase, complicate si, adesea, ezoterice. Hasta mudra din dansul clasic hindus pot exprima aproximativ 500 de sensuri diferite, folosindu-se nu doar de maini si de degete, ci si de miscarile incheieturii mainii, ale coatelor si ale umerilor.

De ce avem 5 degete la maini, 5 degete la picioare si cinci simturi? Deoarece Maha Prana se divide pe sine in 5 prana, acestea fiind reprezentate de cate un deget. Modul in care degetele se conecteaza unul cu celalalt are potentialul de a spori fluxul vital in corp / minte. Mainile exprima gandurile si sentimentele noastre. Vedem acest lucru in comunicarea noastra cu ceilalti. Inca o dovada in plus ca dansul este o forma complexa de comunicare si conectare.

Un alt inteles interesant este dat conceptului Mudra. Dezvaluie secretul celor 5 degete, fiecare deget incepand cu cel mare este identificat cu cele 5 elemente:  CERUL - VANTUL - FOCUL - APA - PAMANTUL.

Unirea a doua degete simbolizeaza sinteza acestor elemente pentru ca se spune ca fiecare forma din Univers este compusa din combinatia unica a celor 5 elemente. Contactul dintre elementele diferite creeaza conditii favorabile pentru prezenta zeitatilor in ritualurile practicate.

În majoritatea religiilor, a terapiilor alternative şi, mai ales, a şcolilor spirituale sunt utilizate poziţii ale mâinilor bine studiate şi cu efect confirmat. În lumea orientală ele sunt numite mudre (mudras), fiind ceva mai bine studiate.
Şi fiecare astfel de poziţie are un rol energetic pe care îl împlineşte aproape miraculos chiar şi pentru cei care nu acceptă irealitatea imediată.
Este suficient însă să ne gândim că palmele sunt oglinzi, modele ale întregului corp (aşa cum postulează reflexologia), că pe mâinile noastre sunt importante puncte de acupunctură şi trasee ale meridianelor energetice (aşa cum descrie medicina tradiţională chineză) şi că, prin lipirea punctelor de la o mână cu punctele de pe cealaltă mână sunt favorizate anumite circuite energetice create pe moment, care produc efectul dorit la nivelul corpului energetic.
Pentru cei obişnuiţi cu calculatoarele, este ca şi cum ai realiza un circuit electronic în care instrucţiunile sunt inscripţionate direct în hard.
Mudrele sunt gesturi simbolice prin care:
̶ ne putem pune într-o anumită stare de meditaţie controlată, menită să ne ajute în evoluţia spirituală;
̶ putem acţiona la un nivel mult mai coerent cu energia primită de la Sursa Universală, atât pentru noi cât şi pentru alţii;
̶ putem intra în contact cu entităţi spirituale superioare.
În practica Reiki, mudrele sunt utilizate în mod natural şi eficient împreună cu mantrele şi simbolurile Reiki. Nu trebuie să uităm că Reiki, înainte de orice altceva, este o „terapie prin punerea palmelor“, iar pregătirea acestora, pentru evaluare energetică şi terapie, trebuie să fie cât mai bună.

Mudre utilizate în meditaţie, cu rol în evoluţia spirituală personală
1. Mudra rugăciunii - Gassho, Anjali mudrâ
2. Mudra meditaţiei - Dhyâna mudrâ
3. Mudra lotusului cu opt petale
4. Mudra pentru purificarea karmei
5. Mudra înţelepciunii spirituale
Mudre utilizate în terapie
6. Mudra soarelui
7. Mudra dăruirii - Abhaya mudrâ
8. Mudra Sha
Mudre utilizate în acţiunea la distanţă şi channelling
9. Mudra pagodei
10. Mudra Kai
Activarea/energizarea mudrelor
Simpla reproducere a gestului nu este întotdeauna suficientă pentru activarea unei mudre, pentru lucrul cu ea. Bună parte dintre ele depind de o iniţiere, în special acelea care operează prin contact cu o entitate spirituală superioară.
Oricum ar fi, pentru ca energia să curgă la un nivel mulţumitor prin palmele noastre, pentru a o putea utiliza în scopul dorit, energizarea mudrei constă în aducerea de energie/lumină prin chakra coroanei şi până în chakra a II-a (tandiemul inferior), pe inspir, apoi conducerea acesteia, pe meridianele energetice, până în chakrele palmelor, pe expir. Parte din mudre presupun şi o a doua etapă de activare, în care pe inspir aducem energia/lumina prin vârfurile degetelor, pe meridianele energetice, până în chakra a II-a, iar pe expir o dăruim, o înapoiem prin vârfurile degetelor.

1. Mudra rugăciunii, Gassho, Anjali mudra
Folosită în rugăciune, binecuvântare, în orice manifestare a dorinţei de a-i ajuta pe ceilalţi. Pentru energizarea cristalelor şi pentru programarea acestora. Spaţiul aflat între palme (care nu se lipesc perfect) reprezintă puntea între lumea materială şi lumea spirituală deci o legătură cu CKR şi HSZSN.
2. Mudra meditaţiei, Dhyâna mudra
Se foloseşte în meditaţie, palmele fiind ţinute în dreptul chakrei a II-a. Triunghiul format simbolizează focul spiritual. Când mâna stângă este deasupra, se tinde către stadiul de Buddha, când dreapta este deasupra ne aflăm pe drumul către iluminare sau predăm altora calea.
3. Mudra lotusului cu opt petale
OM HANDOBO, DOHANBAYA SOWAKA
Se vizualizează entitatea spirituală feminină cu care suntem obişnuiţi să lucrăm, de preferat Qwan Yin, stând chiar în faţa noastră. Din chakra a V-a a ei radiază şi intră în noi o lumină roşie, strălucitoare, care ne umple, drept care toată karma creată prin cuvânt este purificată şi puterea noastră de comunicare va creşte.
Mantra se rosteşte de 108 ori (sau un multiplu).
4. Mudra pentru purificarea karmei
OM SOHAHANBA, SHUDA, SARABA, TARAMA, SOHANHABA SHUDO KAN
Ajută la purificarea karmei apărute la nivelul acţiunii, vorbirii şi gândirii pentru a creşte nivelul conştiinţei.
5. Mudra înţelepciunii spirituale, pumnul înţelepciunii
TA YA SO WA KA
Reprezintă mai mult decât transcenderea limitelor percepţiei, dă puterea de a elimina întreaga relativitate dată de timp şi spaţiu. Creşte puterea vindecării la distanţă şi a orientării în astral.
6. Mudra soarelui
Folosită în Reiju, amplifică şi direcţionează energia Reiki emisă de noi prin privire, din chakra a IV-a sau prin suflu, metodele utilizate de un maestru. Se utilizează şi în terapie, distanţa optimă faţă de pacient fiind de cca. 1 m.
7. Mudra dăruirii, Abhaya mudrâ
Cu ambele palme orientate spre înainte, ca şi cum am dărui Reiki cuiva aflat în faţă. Oferim protecţie şi pace. Se foloseşte când lucrăm pe aura pacientului, sau în binecuvântarea finală, după terapie sau acordaje.
De preferat să o folosim după activarea palmelor cu simboluri, deşi lumina albă sau aurie, strălucitoare, poate fi văzută şi fără utilizarea simbolurilor.
8. Mudra Sha
Sha este utilizată pentru vindecarea personală, dar şi a celorlalţi. Cei care o stăpânesc nu mai sunt atât de vulnerabili la viruşi şi alte afecţiuni. Poate fi utilizată în orice meditaţie. Mâinile se ţin la nivelul chakrei a III-a. Se inspiră pe nas, lent, golind mintea de orice alte gânduri. Energia este adusă prin chakra a VII-a în Hara (chakra a II-a), unde este cultivată sub forma unei mingi de foc, tot mai mari, tot mai strălucitoare.
Când practicantul se simte energizat, el lasă energia să-l umple, din vârful capului până în vârful picioarelor. Timp de câteva minute apoi, energia din Hara este dăruită către mâinile aflate în Sha. (În mod asemănător respiraţiei Gassho.)
9. Mudra pagodei
OM HA HUM
Cele trei degete unite cu perechea lor simbolizează misterul trupului, al cuvântului şi al gândului. Anunţăm divinitatea că suntem identici cu ea, ne afirmăm prezenţa divină. Mudra este în strânsă legătură cu HSZSN, care şi el simbolizează o pagodă stilizată şi, atât mudra, cât şi simbolul, reprezintă punţi către iluminare. Gândindu-ne că „Nu există nici un loc în care El să nu ajungă“, trecem peste spaţiu şi timp şi putem lucra la distanţă, în trecut şi în viitor.
Când pregătim palmele pentru terapie, palmele se ţin mai aproape de corp, când lucrăm la distanţă, ele se pot depărta uşor de corp.
10. Mudra Kai
ON NO-O MA KU SAN MAN DA BA SA RA DAN KAN
Mâinile se ţin în Kai, în dreptul chakrei III, în timp ce prin chakra VII se aduce, pe inspir, energie în Hara. Când se atinge nivelul dorit de energizare, energia este dăruită prin mâinile aflate în Kai. Când şi mâinile sunt pline de energie, ele se duc la frunte, lipite de al treilea ochi, şi se continuă respiraţia energetică prin intermediul lor în timp ce se vizualizează simbolurile Zonar şi Gnosa, apoi orice alt simbol pe care practicantul simte nevoia să-l utilizeze.
În acest mod, se activează al treilea ochi, iar când practicantul simte că a ajuns la nivelul dorit poate despărţi palmele şi scana aura clientului. (Se trece mai întâi la 5 cm de corpul acestuia, apoi la 10-15 cm. Nu se dă un diagnostic, se face o evaluare energetică, utilă în terapie pentru stabilirea intuitivă şi pe baza senzaţiilor recepţionate a poziţiei pe care vor fi puse mâinile.)
Aceeaşi metodă poate fi utilizată şi pentru evaluarea la distanţă, utilizând o fotografie.

Sursa articolului- Internet

http://www.eclecticenergies.com/mudras/mudra.php

 

Despre Reiki

Din nou a aparut agitatia prin lumea terapeutilor, acum parca mai mult ca pana acum. Toti cei care au spus ca dupa “sfarsitul” cel mult anuntat si asteptat vor fi intr-o alta dimensiune si ne vor bantui pe noi cei pacatosi, cauta acum scuze si explicatii pentru faptul ca au ramas neclintiti din dimensiunea in care se aflau si inainte. Printre cele mai intalnite sunt  cele in care se da vina pe altii, se crede ca se scapa mai usor de comentarii si judecati de la cei din jur, fara intrebari si rusine.

“Nu am fost indrumat corespunzator de catre maestrul meu de Reiki.” - Sa te indrume catre ce?

“Stiam eu ca mi-a luat banii si ca doar m-a aburit.” – Nu cumva i-ai dat de buna voie, ba chiar ai cautat?

“Crezi ca acum ar trebui sa caut alt maestru Reiki?” – Cred ca ar fi bine sa incerci sa intelegi ce inseamna acest Reiki…

“Am stiut eu ca a costat prea putin, trebuia sa ma duc la X maestru’ ca era mai scump.” – Te-ai gandit ca n-ar trebui sa coste, daca vine de la Univers, asa cum ti s-a spus si ca ti se cuvine oricum sa primesti initierile astea?

Bineinteles ca exista si varianta ca a fost prea scump si ca a simtit ca trebuia sa se duca la mai ieftin si ca de aceea  nu merge nimic si nu i-a mers oricum in tot acest timp.

A fost, sunt si vor fi preturi pentru toti cei ce sunt dispusi sa plateasca, altfel nu ar fi aparut. Intreaba-te ce platesti si de ce, pentru ce si pentru cine? E cel mai simplu test, ca atunci cand cumperi un covrig ca iti este foame si de atat ti-au ajuns banii. Gandeste-te si doreste-ti ca vrei sa afli, fara sa cauti denumiri dar considera si ca ti se cuvine fara sa platesti si apoi asteapta…Ce se poate intampla? Nimic, sau adevarul.

Suna urat, nu vreau sa le enumar pe toate cele auzite, zic din nou  doar ca am fost, suntem si vom fi exact la timpul, in locul si cu cine meritam. Cine vrea bazaconii, asta primeste si fiind multi oameni care gandesc catre ele, atunci cerere si oferta exista si adunari cu pricina cu duiumul. Le-am frecventat si eu din cand in cand, inca imi mai critic naivitatea din vremuri trecute, dar le-am meritat si am fost la locul potrivit si exact acolo unde am cautat.

Acum vreo 6 ani anumiti terapeuti, putini la numar  spuneau ca sunt singurii din Romania care au fost “lasati sa ofere initieri” , ca doar ei au primit dezlegare de la Univers sa initieze alti terapeuti si asta contra unor sume bine definite pe grade nenumarate. Intre timp si cei initiati au spus asta. Apoi si cei initiati de initiati au spus asta si acum toata lumea poate sa primeasca initieri Reiki de la toata lumea, dar cine oare are habar de ceea ce primeste si de ceea ce crede ca da mai departe…

Au aparut si tot vor mai aparea bineinteles si denumiri care mai de care mai comerciale, sistemul Reiki e deja considerat invechit, cunoscatorii stiu despre ce este vorba. Deja cine are doar Reiki, e considerat jos de tot prin lumea terapeutilor, chiar si pe la recrutari la un rasfoit de cv-uri, sunt puse de-o parte si studiate mai intai cele care prezinta numeroase nume de initieri de tot soiul.

Am auzit chiar ca s-ar zice ca doar marii initiati in toate sistemele, gradele Reiki pot face reflexoterapie, altfel nu functioneaza. Eu imi fac singura si functioneaza- am zis cuiva. Dar e doar cuvantul unui terapeut, nu, impotriva a toti cei cu multele initieri? Dar nu conteaza ce am auzit, eu tot imi fac. A urmat: “ Ai mare grija, ca-ti poti face rau singura cu o atingere, nici macar eu nu imi fac singura.” Oare ce mi-as putea face rau ca doar imi mangai picioarele, nu ma dau cu capu’ de pereti. Nu comment…

Cineva zice ca a fost initiat intr-un fel de ritual al focului conform caruia trebuie sa isi treaca mainile prin flacari inainte si dupa orice terapie, pana simte  ceva arzator in palme si asta e semn ca le-a doborat si doar atunci sa considere ca e curat si gata pregatit pentru terapie.  N-o fi semn ca focul cam arde?  Cica exista in permanenta piaze rele in mainile terapeutilor si ca le-ar plimba asa de la un suflet la altul. Am uitat sa intreb de durata sederii cu mainile in flacari, sau stiu si eu, daca trebuie facut un foc de tabara sau e suficienta o lumanare.

Mai grav este faptul ca multi oameni cred in aceste povesti ale terapeutilor. Nu ma astept sa-mi zica cineva sa bag vreun deget in foc inainte de terapie. Dar am intalnit terapeuti care mi-au spus ca au fost intrebati de catre oamenii care le-au ajuns in maini, daca ei considera ca au suficiente initieri cat sa se apropie macar cu gandul de meseria asta. Sau ca daca nu au nu’s ce initiere speciala, printr-o simpla terapie aduc entitati negre cu ei pe care le pot baga fara sa realizeze in sufletul oamenilor si verzi si uscate.

Poate am nevoie sa intalnesc din cand in cand “terapeuti” initiati, care-si pot face rau cu initierile lor. Ei considera ca noi ceilalti ne facem rau singuri pur si simplu pentru ca nu avem toate acele initieri.

E ca povestea cu bioenergia care inca se crede ca doar cativa oameni insemnati merita s-o poarte si sa ofere vindecare cu ea. De la cineva care a frecventat indelung si inca o mai face: “Domnul dr. mi-a zis ca mai intai imi da bioenergie ca eu nu am si ca abia dupa ce o sa am suficienta, o sa pot sa iau si pastilele dupa reteta ca sa ma vindec”. Daca s-ar da bioenergia asta asa pe reteta ca pastilele, minunat ar fi si n-ar mai fi nevoie si de alte pilule, dar sigur se va gasi cineva care sa inventeze pilula cu bioenergie(cand coada va fi prea mare si nu va mai fi timp de sesiuni individuale- timp pierdut) si de ce nu si pilule cu initieri multiple.

Imi pare rau pentru terapeutii care au cu adevarat ceva de daruit si sunt umbriti din cand in cand de genul asta de povesti. Dar stiu sigur ca sunt protejati si nu au nevoie sa-si arda mainile in flacari ca sa fie ei insisi.

Daruiti ceea ce simtiti ca aveti in interior, nu cautati sa denumiti/redenumiti ceea ce a avut dintotdeauna un singur nume!

Terapii de suflet: reflexoterapia – cromoterapia – meloterapia - aromaterapia.

Pentru cei ce iubesc terapiile prin atingere, pentru cei ce ofera terapiile prin atingere, pentru cei ce primesc terapiile prin atingere si pentru noi toti…

Catre terapeut: ofera reflexoterapie combinand toate terapiile ce deschid, mangaie si curata simturile!

Catre beneficiar: primeste deschis tot ce ti se ofera!

Reflexoterapia lucreaza mana in mana cu energia din noi, cu “forta vietii” ce curge prin toate meridianele si in acelasi timp lucreaza prin intermediul sistemului nervos, activand cele 70 000 de terminatii nervoase in talpa piciorului. Toate campurile electromagnetice ale corpului sunt puse la lucru, vibratiile intregului organism sunt trezite catre purificare.

Fiecare durere adunata intr-un organ sau sistem este doar o acumulare de toxine, durerea trimite o vibratie in tot corpul, vibratie ce poate fi resimtita ca o eliberare sau ca o durere si mai mare. Avem o melodie in interior ce ne mangaie continuu fiecare celula, cand blocam curgerea ei naturala, reflexoterapia combinata cu meloterapia, cromoterapia si aromaterapia ne poate reaminti subtil ce suntem in interior. E ca atunci cand lipseste o nota muzicala si melodia suna ciudat si e nevoie de dirijor pentru remediu, in interior noi suntem dirijorul ce poate “repara” melodia, dar avem nevoie si de note ca sa dansam pe melodia corecta.

Lumina este in noi si cu noi in permanenta, as spune ca este una dintre cele mai frumoase forme de terapie launtrica si este din plin, infinita si este gratuita pentru toti. Este sursa vietii noastre in lumea asta.  Cand ne uitam la Soare spunem ca vedem culoarea Soarelui, cand ne uitam in jur, spunem ca vedem colorat, ochii nostrii filtreaza aceasta lumina si astfel identificam culorile spectrului solar. Simtim cum un rasarit ne umple de energie si ne ofera tonus si cum un apus ne relaxeaza si ne linisteste. Culorile interiorului nostru sufera modificari cand uitam de lumina din noi, cromoterapia poate fi o modalitate delicata de-a spune “Buna dimineata sufletului, trupului si mintii!”. Ce stari trezesc sau echilibreaza culorile: rosu – supravietuire, incredere, portocaliu – sentimente, placere, galben – inteligenta, control, verde – iubire, acceptare, albastru – exprimare, receptivitate, indigo – constiinta, incredere, violet – orientare, autoritate.

Aromaterapia raspunde durerilor provocate de ganduri, durerilor sufletesti, precum si ale corpului fizic. Este calea naturala de-a simti naturaletea din noi. Somnul intr-o gradina va hrani sufletul cu miresmele naturii si va deschide calea vindecarii. 

Alege sa oferi o mangaiere prin reflexoterapie cu flori in camera, sau in gradina, cu arome si  “muzica colorata”, cu picioarele scaldate in apa calda cu esente purificatoare. Revenim la calea noastra naturala prin cai naturale, sufletul asa se regaseste si accepta comunicarea.