Pentru ca la cursuri vorbesc mult despre plante si utilizarea acestora in multe feluri, m-am gandit ca ar fi util sa incep o serie de rezumate despre istoria, legendele plantelor. Iata mai jos cateva la indemana tuturor...
VERBINA
Verbina, numita si
"iarba sacra" de catre persani, egipteni si romani, si cunoscuta la
noi si cu numele de "spornic" sau "veronica", pare o planta
venita de nicaieri pentru ca inca nu i s-a putut stabili locul de origine.
Insa poate fi intalnita pretutindeni, pe toate continentele lumii, in zonele cu
clima subtropicala si temperate, verbina a fost pretuita inca din antichitate
atat ca planta medicinala, cat si ca planta magica.
Ca sa aiba eficienta maxima, se stie ca verbina se culege numai in noptile de
sarbatoare, de Inaltare sau Ispas, de Sanziene si de Sfantul Petru si Pavel. In
antichitate, romanii isi impodobeau cu ea templele si o foloseau in ritualurile
pentru dragoste. Pusa pe camp, se credea ca aduce recolta bogata. Asezata in
incaltaminte, lua oboseala pe loc si era de folos la drum lung.
Ca sa fie de leac, indiferent de scopul cu care este folosita, verbina trebuie
scoasa din pamant numai cu un obiect de argint, in noptile amintite, si
vegheata pana la rasaritul zorilor. In popor, se crede ca, daca culegi aceasta
planta inainte de asfintitul soarelui, tot anul care urmeaza nu mai ai dureri
de cap.
Verbina creste prin locurile virane si in preajma asezamintelor omenesti, pe
unde pamantul este ingrasat cu gunoaie. In scop medicinal, de la verbina se
recolteaza, in iulie si august, cand are maximul calitatilor terapeutice, prin
taiere cu foarfeca, partea aeriana, tulpine, frunze si flori. Radacinile se
lasa in pamant ca din ele sa iasa alte tulpini in anul care urmeaza.
Ca planta de leac, verbina a fost folosita, inca din antichitate, impotriva
durerilor de cap. Specialistii medicinii naturiste recomanda produsele de
verbina, infuzie, pulbere, tinctura, in tratarea afectiunilor aparatului
digestiv, sistemului circulator, organelor de excretie.
Planta se recomanda, de asemenea, si in tratarea starilor febrile si a
intoxicatiilor. S-a constatat, insa, ca jumatate din bolile pe care verbina le
trateaza tin de sistemul nervos si de psihic, domeniu in care verbina are
proprietati cu adevarat miraculoase.
Ceaiul preparat din verbina bine uscata si maruntita, o cana de apa clocotita
peste o lingurita de planta, trateaza insomniile, migrenele, hipertensiunea
arteriala, durerile de stomac, starile de nervozitate, oboseala fizica si
psihica. Se recomanda sa se bea cate o cana din aceasta infuzie, zilnic, dupa
fiecare masa principala.
Pulberea de verbina se obtine rasnind planta bine uscata in rasnita electrica
de cafea. Se rasneste doar cat se foloseste timp de doua saptamani pentru ca,
dupa aceasta perioada, planta isi pierde din proprietati. Se pastreaza la rece,
in borcane inchise ermetic.
De regula, se ia cate o lingurita rasa de trei-patru ori pe zi, pe stomacul
gol, fiind considerata un remediu excelent in tratarea insomniei, a digestiei
lente, oboselii fizice, menstruatiei neregulate, durerilor de cap, oboselii
psihice, suferintelor hepatice.
Tinctura se prepara turnand jumatate de litru de alcool alimentar,
vodca sau tuica facuta in gospodarie, peste 20 de linguri de pulbere de
verbina. Se lasa doua saptamani la macerat, apoi se filtreaza si se pastreaza
la rece, in sticle mici, de culoare inchisa. Tinctura poate fi folosita timp de
doi ani de la preparare. La nevoie se iau cate 50 de picaturi de patru ori pe
zi, in putina apa.
Cunoscuta si sub numele de iarba prezicerii, iarba
sfanta sau verbina albastra, este o planta cunoscuta in ritualurile si
incantatiile druizilor. Aceasta planta perena are o serie de frunze mici si o
serie de frunze netede mari si flori dense de un lila-roziu pal.
aVerbina este o planta folosita pentru purificare,
viziuni si pentru amestecurile de dragoste – a fost adaugata in lichioruri si
afrodisiace. Cuvantul “verbina” este
un derivat celtic de la cuvantul ferfaen: unde fer inseamna a goni, a elimina, iar faen inseamna piatra – acest nume i-a fost
dat datorita capacitatii plantei de a elimina calculii (pietrisul) din vezica
urinara.
Ceaiul de verbina ajuta la o crestere usoara a
sanilor, este util in scaderea febrei, in special a celei de tip intermitent.
Datorita faptului ca este o planta ce curata rinichii si ficatul, este folosita
in cazul eczemelor si a eruptiiilor cutanate. De asemenea mai este folosita in
caz de icter, tuse convulsiva, edem, mastita si dureri de cap. Pentru ceai, puneti o lingurita
de planta la o cana de apa fierbinte si lasti 20 de minute.
Pe plan extern verbina este folosita in cataplasme
pentru infectii ale urechilor, reumatism si rani. Verbina calmeaza nervii,
favorizeaza menstruatia si are reputatia de a avea proprietati afrodisiace. Aceasta
planta este un puternic detoxifiant limfatic si are efect de curatare a
organelor genitale feminine.
Verbina albastra (Verbena hastata) – soi american, este
un tranchilizant natural si un remediu in cazul racelilor si a febrei, mai ales
atunci cand nivelul tractului superior este implicat. Aceasta ajuta la eliminarea
viermilor intestinali si extern este utilizata pentru rani. Se distinge de
verbina europeana prin florile sale dense si de un albastru profund. Verbina albastra se poate consuma sub forma de infuzie sau sub
formă de tinctura (in alcool).
Verbina
in traditiile populare și mistice – utilizari magice
De la verbina se foloseste partea aeriana a
plantei.
Utilizări magice:
verbina este o planta cu un poteţial magic puternic, apartinand planetei Venus.
Preotesele şi preotii romani o foloseau pe altare sub forma de manunchiuri cu
care “maturau” si purificau altarul. Druizii puneau planta in apa dupa care cu
aceasta ii stropea pe cei ce se inchinau, in semn de binecuvantare.
Verbina a fost culeasa ca simbol pentru planeta
Sirius, la intunecarea lunii, chiar inainte de inflorire. In acest ritual a
fost taiata cu o secera sacra si ridicata in sus cu mana stanga. Dupa rugaciuni
de multumire rostite de catre druizi, acestia au pus in loc miere de albine ca
un cadou pentru Pamant, pentru pierderea ei.
Verbina era candva infuzata in vin si purtata pe corp
pentru a indeparta insectele si serpii. Este folosita in cada pentru protectie
si pentru a indeplini visele. Atunci cand este purtata sau se face baie cu
aceasta planta, persoana care o foloseste intra sub protectia zeitei Diana.
Pentru a risipi fricile, se aprinde o lumanare si se
inconjoara cu verbina – cu voce tare se rosteste o rugaciune cerand eliberarea
din frici sau dintr-o anume frica. Se face acest lucru atata timp cat este
necesar.
In noptile cu luna plina, iesiti afara cu un pahar
umplut cu apa, verbina si sare. Luati si o lumanare si o bucata de lemn
purificat. Scufundaiti lemnul in amestecul de apa si apoi treceti-l prin flama
lumanarii. Atingeti apoi lemnul de picioare, maini, umeri si cap. In timp ce
faceti acest lucru cereti să fiti binecuvantat cu tinerete şi frumusete.
Repetati acest procedeu de sapte ori.
Verbina este purtata ca o coronita in timpul
ritualurilor de intţiere si de protectie. Se presara in casa pentru protectie si
pentru a aduce pace. Pastrata in dormitor, planta aduce vise linistite.
Pastrati-o in casa pentru a atrage bani si pentru a pastra plantele sanatoase.
De asemenea se presara in gradini ca ofrande aduse elementalilor si spiritelor
naturii. Daca beti sucul proaspat de verbina se spune ca reduce dorintele sexuale.
Se arde pentru a alunga durerea unei iubiri sau a mai multor iubiri neimpartasite.
Verbina se poarta pentru a recupera lucrurile ce au
fost furate. Ascunsa in leaganul unui copil, planta aduce bucurie şi un
intelect activ. Planta se mai arde pentru protectia impotriva atacurilor psihice,
dar si pentru a atrage bani si dragoste.
Atrage puternic sexul opus!
Verbena in cultura umana - Calitati homeopate
Verbena este utilizata de mult
timp in medicina populara, de obicei in ceaiuri. Printre alte efecte, ea poate
actiona ca un galactagog (substanta care stimuleaza secretia laptelui), dar si
ca supliment hormonal. Aceste plante sunt, de asemenea, folosite uneori ca
avortive.
Printre compusii care au fost identificati in verbena intalnim acidul
betahidroxibutiric, acid cafeic (si derivate) si glicozide nedeterminate.
Verbena a fost mult timp asociata cu divinitatile si cu alte forte
supranaturale. In Egiptul antic a fost numita “Lacrimile lui Isis”, iar mai
tarziu “Lacrimule lui Juno”. In Grecia antica, planta a fost dedicata zeitiei
Eos Erigineia, iar in epoca crestina timpurie, legenda populara sustine ca
verbena a fost folosita pentru vindecarea ranilor lui Iisus dupa ce acesta a
fost coborat de pe cruce. Tot in perioada respectiva a mai purtat numele de
“sfanta buruiana” sau “urgia diavolului”.
Alte legende sustin ca verbena ii proteja pe oameni de vampiri prin adaugarea
ei in ceaiuri sau turnand uleiul extras din aceasta in apa cu care urmau sa se
spele. Flori de verbena au mai fost descoperite gravate pe o amuleta veche de
peste 5000 de ani, folosita in diferite ritualuri de magie.
Numele generic este termenul folosit in Roma antica pentru plantele utilizate
la ceremonii de sacrificare, considerate foarte puternice. Plinius cel batran
descrie verbena ca o planta foarte pretioasa, fiind mereu prezenta pe altarele
lui Jupiter.
Denumirile comune ale verbinei in unele tari
europene sunt des asociate cu fierul. De exemplu, olandezii o numesc “ijzerhard”
(de fier; floarea de fier), germanii “echtes eisenkraut” (adevarata buruiana de
fier), iar maghiarii “vasfű” (iarba de fier).
In japoneza, verbena este numita “bijozakura”
(cooperare) si reprezinta un symbol al colaborarii. In cultura occidental,
aceste plante sunt un simbol al zilei de 29 iulie.
LAVANDA
Calitatile curative in utilizarea externa: reumatism
stari de anxietate, oboseala cronica, epuizare fizica si intelectuala,
insomnia, migrene, antispasmodic, antiseptic si cicatrizant.
Legenda Lavandei
Se povesteste ca Lavandula care era o zana foarte
frumoasa, era blonda si avea ochii albastri, se nascuse intre lavandele
salbatice de munte din Lure. Intr-o zi cand ea cauta un loc pentru a se aseza cu
caietul ei plin de peisaje; zana se opri in fata paginii cu Provence si incepu
sa planga vazand aceste terenuri sarace necultivate si lacrimi fierbinti de
culoarea lavandei au patat pagina deschisa. Dorind sa ascunda aceasta mica
drama, zana sterse ochii ei albastri, dar se produse un efect contrariu prin care
picaturi fine de lacrimi se mai imprastiara inca pe pagina deschisa. Disperata,
zana trase atunci peste aceasta Provence o mare bucata de cer albastru pentru a
acoperi toate aceste pete! Din acea zi lavanda creste pe aceste terenuri si
fetele blonde din acea regiune au in irisii ochilor albastri paiete de culoarea
mov a lavandei, mai ales cand la sfarsit de amiaza in zilelor de vara, ele
privesc cerul metalic care cade peste campurile cu lavanda in floare.
Mirosul are in mod evident puterea de a influenta
mintea si corpul, iar lavanda este adesea cunoscuta ca regina mirosului.
Cleopatra, se spune ca, ia sedus pe Julius Caesar si
Mark Anthony cu acest parfum.
Lavanda este cea mai cunoscuta dintre ierburile
mirositoare si a fost iubita si cautata de secole. Romanii si nord africanii
foloseau lavanda la parfumarea apei din baile publice. Lavanda se gasea in
imbracamintea de calatorie a legiunilor romane si era folosita ca dezinfectant.
Aceasta utilizare s-a mentinut pana in Evul mediu si a continuat pana azi.
Strazile din Londra in secolul 19-lea erau pline de fete ce vindeau buchete de
lavanda si violete.
Numele de lavanda vine din latinescul "lavare"
care se traduce prin spalare, fiind indicata pentru bai si imbracaminte.
Vechile mumii egiptene contineau adesea lavanda;
care era folosita in procesele de conservare. In afara de mirosul pe care il
ofera lavanda are proprietati antibacteriene care o recomanda la conservare.
Lavanda are o dubla placere, de a imprastia mirosul
ei in mijlocul verii si apoi in iarna, mirosul ei persistent va emana caldura
in cele mai reci zile ale anului.
Peste secole mirosul lavandei nu a pierdut niciodatã
din atractia sa. Totusi, caracteristic intregii istorii, istoria lavandei este
marcata de bogatie. Mirosurile favorite tin sa fie o reflectie a spiritului
curent al unei epoci. In consecinta, lavanda desi folosita totdeauna nu a putut
ramane la moda totdeauna.
Primul parfum faimos din istoria parfumurilor este
asa numitul ''Hungary Water'' obtinut in anul 1370 prin distilarea rosmarinului
si era completat cu esenta de lavanda si marjoram. Aproape patru secole au
trecut inainte sa apara urmatorul nume faimos in parfumerie, iarasi cu ulei de
lavanda dar numai din principalele lui ingrediente: ''Eau de Cologne''. La inceput
se folosea pentru efectele sale antiseptice, el continea un amestec de ulei de
citrice si ierburi, iar mai tarziu va deveni cea mai populara apa de toaleta
peste tot in lume.
Conform legendei, patru hoti cutreierau Franta, in
perioada ciumei din preajma anilor 1700, jefuind morminte si deposedand de
lucruri oameni care cazuseri victime ale ciumei. La început autoritatile i-au
neglijat, crezand ca ei vor fi curand morti datorita ciumei. Dar timpul trecea
si ei continuau sa prade si sa jefuiasca parand sa ramana imuni la ciuma. In
final autoritatile i-au capturat si trebuiau sa-i omoare in afara de cazul in
care ei divulgau secretul lor, "Cum puteau ei evita molipsirea de
ciuma?" Ei s-au hotarat sa divulge secretul lor si au destainuit ca ei
veneau de la o familie de parfumeri ce crease un otet din ierburi care ii
proteja de boala. Lavanda era un component cheie in aceasta faimoasa reteta, reteta
care a fost folosita pana la sfarsitul anilor 1800.
TEIUL
Calitati curative in utilizarea externa: sedativ
nervos in stari de tensiune psihica si in insomnia.Teiul in legende , mituri si
superstitii
In Europa si nu numai , nenumarate legende si
superstitii sunt centrate in jurul pomului si a florilor de tei. In mod
traditional, lemnul de tei era folosit pentru sculptarea unor opere religioase,
teiul fiind considerat, pe de alta parte, un copac al satelor si avand un rol
foarte important in lumea europeana timpurie. Teiul era vazut drept sacru
datorita preferintei pe care o au albinele fata de florile lui si a calitati
mierii de tei, fiind numit uneori "arborele albinelor". In unele
regiuni, aura sacra a teiului era atat de mare, incat cei care indrazneau sa
taie un astfel de copac nu se puteau astepta la altceva decat la pedeapsa cu
moartea.
Mastile din sarcofagul lui Fayoum (perioada helenica
din Egipt) era confectionate din lemn de tei, lucru ce marturiseste despre
caracterul sacru al acestui arbore inca din vremurile antice.
Potrivit legendelor grecesti, teiul era un simbol al
dragostei conjugale si al sotiei perfecte, al simplitatii, inocentei si
bunatatii. In mod asemanator, in mitologia romana, teiul era considerat o
reprezentare a fidelitatii si iubirii conjugale. Potrivit lui Herodot,
ghicitorii sciti isi faceau divinatiile cu o frunza de tei taiata in trei parti
rasucite apoi in jurul degetelor.
In mitologia greaca, nimfa Philyie a dat nastere, in
urma unei legaturi amoroase cu tatal lui Zeus, unui copil monstruos si, pentru
a o scapa de rusine, a fost transformata intr-un tei. Intr-un alt mit, se
descrie cum Baucis si Philemon, un batran cuplu din Phrygia, a aratat
ospitalitate fata de zei si, drept urmare, a fost rasplatiti. Conform legendei
grecesti, Zeus si Hermes au luat forma umana si au pornit sa viziteze pamantul
deghizati ca niste sarmani calatori. Atunci cand au ajuns in Phrygia si au
cautat un adapost, au fost refuzati de toata lumea cu exceptia lui Philemon si
a sotiei lui, Baucis. Cuplul a impartit putinele bucate si ultima picatura de
vin cu cei doi straini. La un moment dat, Baucis si Philemon si-au dat seama ca
oaspetii lor erau zei din cauza faptului va ulciorul lor de vin nu se golea
niciodata iar bautura ordinara dinauntrul lui se transformase intr-o minunata
licoare. Zeus si Herme si-au adus pe gazdele pe un deal inalt aflat deasupra
Phrygiei, dupa care au trimis un potop distrugator asupra pamanturilor
inconjuratoare, pentru a-i pedepsi pe oamenii care fusesera ingrati cu ei. Zeus
a transformat casa in care fusese primit intr-un templu si le-a fagaduit lui
Baucis si Philemon ca le va indeplini doua dorinte: de a servi ca preot si
preoteasa in templul sau si ca, atunci cand va veni timpul, va face in asa fel
incat cei doi sa moara impreuna. Multi ani mai tarziu, cand au ajuns la capatul
zilelor, Baucis a fost transformata intr-un tei, iar Philemon intr-un stejar,
ramurile celor doi arbori impletindu-se intr-o stransoare de nedespartit.
Germanii respectau teiul drept un copac
"sacru" al indragostitilor, avand capacitatea de a darui fertilitate
si prosperitate. In mitologia germanica precrestina, teiul era sacru, intrucat
era asociat cu Freya, pazitoarea vietii, zeita a norocului, dragostei si
adevarului. Mai mult decat atat, legenda spunea ca teiul nu putea fi lovit de
fulger intrucat Freya era sotia lui Wodan, principalul zeu din panteonul
germanic.
Adeseori, un tei incarcat de ani marca locul central
de intalnire a oamenilor din multe sate si comunitati rurale. Sub un astfel de
tei aveau loc consfatuirile de reinstalare a dreptatii si pacii intre oameni,
crezandu-se ca acest arbore are puterea de a aduce la lumina adevarul. Teiul a
fost asociat cu judecatile chiar si dupa crestinizare, verdictele in unele
regiuni germanice fiind date "sub tilia" (sub tei) pana in perioada
iluminismului.
In "Nibelungenlied" ("Cantecul
Nibelungilor"), o epopee germana medievala bazata pe traditia orala,
rememorand evenimente petrecute in triburile germanice intre secolele V si VI,
Siegfried si-a castiga invulnerabilitatea prin imbaierea in sange de dragon. In
vreme ce se scalda astfel, o frunza de tei s-a lipit de el, lasand pe trupul
lui un loc neatins de sangele de dragon, loc devenit singura lui zona
vulnerabila.
In folclorul din Polonia, se credea ca teiul poate
oferi protectie contra spiritelor rele si a fulgerelor. Acest copac era
amplasat de obicei in fata caselor, pentru a impedica raul sa intre in ele. De
asemeni, teiul era un simbol al norocului, credintei, familiei si vietii
fericite. Intr-o legenda poloneza straveche se spune ca nu este de bun augur sa
tai un copac de tei, intrucat acest lucru va aduce ghinion si necazuri atat
taietorului cat si familiei lui. Tot in Polonia, teiul este asociat cu Fecioara
Maria, despre care se spune ca a fost adesea vazuta printre ramurile acestui
arbore. Chiar si in zilele noastre, in unele regiuni poloneze pot fi vazute mici
capele la marginea drumului, adapostite de crengile teilor. De vreme ce teii
sunt favoritii Maicii Domnului, se crede ca rugaciunile de sub coroana lor au
mai mari sanse de a fi ascultate .
In Estonia si Lituania, femeile aduceau sacrificii
in fata arborilor de tei, rugandu-se sa le fie daruite fertilitate si liniste
familiala.
In lumea crestin-ortodoxa slava, lemnul de tei era
preferat mai ales pentru pictarea icoanelor. Doua opere ale vestitului pictor
Andrei Rubliov, "Sfanta Treime" si "Mantuitorul", avand
drept suport lemnul de tei, pot fi admirate si astazi in galeriile Tretiakov
din Moscova.
In crestinism, teiul este un arbore sacru, gratie,
se pare , parfumului suav al florilor lui. In Evul Mediu din Europa occidentala,
teii erau plantati in mod obisnuit in preajma bisericilor. Teiul este asociat
cu Sfanta Walburga. Capela in care traia aceasta, in Bavaria, se spune ca avea
forma unui copac de tei si era inconjurata de o multime de astfel de
arbori.Sfanta Walburga a devenit faimoasa dupa moartea ei, datorita
vindecarilor realizate gratie uleiului ce izvora in mod miraculos din mormantul
ei. In legendele populare se spune ca apropierea ei fata de tei era mult mai
intima, ea fiind uneori vazuta zburand pe o matura facuta din crengile
arborelui ei preferat.
In astrologia celtica, oamenii nascuti sub semnul
zodiei Teiului (11 martie - 17 martie) par a fi inclinati sa accepte
netulburati tot ce li se intampla in viata. Ei detesta luptele, lenea si
pierderea de timp. Teii se refera la persoane ce fac adesea sacrificii pentru
prietenii lor. Ele poseda multe talente, dar le lipseste tenacitatea de a face
ca darurile lor inascute sa evolueze. Nativii din zodia teiului pot fi uneori
gelosi si mustratori, dar sunt foarte loiali in dragoste. Oamenii
"tei" iubesc viata, dar, in ciuda remarcilor celor din jur, nu
inceteaza a se minuna de faptul ca ideile si visurile lor sunt mult mai
frumoase decat realitatea. Cu o imaginatie foarte bogata, cei nascuti in zodia
teiului au tendinta sa priveasca lumea prin niste ochelari roz-bonbon. De fapt,
ei sunt adeptii unui ideal pe care reusesc cu usurinta sa il transmita si
altora ce au predispozitia de a vedea viata intr-o maniera mult mai
atragatoarea decat cruda realitate.
In astrologia clasica si paganism, teiul inglobeaza
urmatoarele asociatii:
- Semn zodiacal: Gemeni, Sagetator, Taur; - Astre
specifice: Jupiter, Mercur si Soare
- Sarbatori: Beltane, Litha, Ostara
- Element: aer; - Energie: Yin; - Gema: agata
- Zeu: Odin; - Zeita: Arainrhod, Freya, Frigg,
Ostara, Venus
- Pasare: turturica
- Utilizare magica: atragerea dragostei,
echilibrarea energiei, neutralizarea negativitatii.
MELISA
Melisa poate fi utilizata in cura de fond in cazul
nervozitatii.Ea da rezultate bune si in perioadele de depresie sunt de epuizare
nervoasa. Imbunatateste memoria. Impartaseste proprietatile analeptice ale
mierii si ale laptisoului de matca. Planta a fost asociata in special cu
tulburarile nervoase, cu inima si emotiile, a fost folosita pentru anxietate, melancolie,
pentru a consolida si revigora spiritul vital.Uleiul esential de melisa este un
puternic antiviral, calmeaza durerile de cap, ajuta la echilibrarea emotiilor,
reduce agitatia, imbunatateste calitatea vietii, este calmant, reconfortant,
sedativ, fortifiant, euforizant, bactericid, antialergic si inaltator. Alte
utilizari:ulceratii acute si cronice, prurit, herpes, atralgii din guta,
eczeme, halena bucala, contuzii - sub forma de bai locale, cataplasme, gargara.
Planta rezista chiar si sub zapada la -20 grade
Celsius. Este una dintre putinele plate care isi pastreaza proprietatile in
aceste conditii.
Utilizari
magice: inmuiati in vin pentru 3 ore, scoateti planta si
serviti impreuna cu prietenii si cei dragi. Planta mai este folosita in
ritualurile de asigurare a succesului.
Aromoterapie: uleiul esential de melisa/roinita este
mai scump datorita cantitatilor necesare de material vegetal, intre 3,5 si 7
tone pentru obtinerea unui kilogram de ulei esential. Uleiul care rezulta din
aceasta planta are un miros dulce si este un lichid de un galben deschis. A
fost numit “elixirul vietii” de catre medicul roman antic, Avicenna.
Kurt Schnaubelt spunea: “modul in care uleiul de
melisa combina o componenta antivirala excelenta cu o putere sedative raspandita,
dar linistitoare este greu de imaginat.
Prin complexitatea, puterea si blandetea sa, uleiul de melisa ilustreaza
perfect modul in care natura de-a lungul timpului a reusit sa functioneze tot
timpul mai bine decat medicamentele sintetice.”
Planta cu parfum dulce apreciata de albine, roinita
sau melisa a fost dintotdeauna asociata cu aceste insecte, de unde si numele sau,
derivate din melissophyllon, care inseamna in greaca ,,frunza albinelor’’.
Medicii arabi din secolul al X-lea o utilizau pentru prepararea unui tonic
despre care se spunea ca alunga melancolia – mai ales la femei – si era
considerat activ impotriva tulburarilor nervoase in general. Melisa este
componenta esentiala a legendarii ape de melisa a carmelitilor (care mai
contine coaja de lamiie, coriandru, mosc, scortisoara si cuisoare), creata in
1611 si careia i se atribuiau o multitudine de virtuti benefice.
Melisa (Melissa officinalis) se numara printre
rarele plante ce nu reprezinta nici un pericol pentru femeile insarcinate (dacă
acestea se limitează la trei ceati pe zi, dozate cu doua linguri la un litru de
apa).
Cercetarile ulterioare evidentiaza faptul ca aceasta
planta, in afara de uleiurile eterice, mai contine urmatoarele substante:
citralul (o aldehida nesaturata din clasa terpenelor, ce prezinta o izomerie
geometrica), citronelolul (un alcool nesaturat), taninuri, rasini, saponine,
acidul succinic, cafeic, vitamina C (pana la 15 la suta, din substanta uscata),
geraniol si un principiu amar.
Datorita substantelor mai sus amintite, melisa are
urmatoarele proprietati: antispastice (diminueaza contractiile), carminativa
(calmeaza durerile abdominale si expulzeaza gazele din intestin), coleretice
(mareste si excita secretiile biliare), eupeptice (regleaza digestia
stomacului), tonice, sedative.
Se recomanda in boli de stomac, ficat, astm, anemie,
balonari, indigestie, intepaturi de albine, viespi, slabirea memoriei, boli de
plamani, maladia Parkinson, ameteli.
Se administreaza sub forma de infuzie 1% si se bea
circa 250 ml (1/4 l) de ceai pe zi, in special, dupa masa.
Intra in compozitia ceaiurilor laxative si
anticolitice.
Apicultorii folosesc melisa la prinderea roiurilor
si dezinfectarea stupilor.
Melissa este una dintre nimfele care i-au salvat
viata lui Zeus. L-au ascuns de Cronos, tatal lui care ii pusese gand rau si
l-au hranit cu lapte si miere. Cand Zeus a devenit stapanul Olimpului, a facut-o
regina albinelor.
Mentionez din nou ca melissa inseamna albina in
limba greaca si nu e intamplator ca apicultorii folosesc si astazi roinita la
prinderea roiurilor si dezinfectarea stupilor. In limbaj popular, melissa se
mai numeste si „floarea stupului”, pentru ca mierea din roinita are un parfum aparte
si foarte multe proprietati curative.
Ca mai toate plantele medicinale uzuale, si melissa
a fost supusa cercetarilor medicale de ultima ora. Ea este oricum mentionata de
medicii greci si romani, dupa cum dovedesc scrierile lui Theophrast sau Varro
care au trait in antichitate, dar si de celebrul medic si chimist Paracelsus
din secolul XIV.
Acestia spuneau ca roinita este cea mai buna planta
pentru bolile de inima. La aceeasi concluzie au ajuns si cercetatorii
contemporani, care au facut analize unor persoane cu afectiuni cardiace, inainte
si dupa tratamentul cu roinita. Imbunatatirea starii lor a fost evidenta.
Efecte excelente in tratarea migrenelor si insomniei
Melissa contine o cantitate mica de ulei volatil ce
miroase asemanator cu lamaia si are efecte extraordinare in cazul dementei
severe – dupa cum arata un studiu efectuat pe 70 de oameni cu probleme grave de
dementa, pe durata a 4 saptamani.
Frunzele de roinita au efect usor sedativ si de
ameliorare a starii de spirit, de aceea pot fi folosite pentru a trata
problemele de somn, anxietatea, depresiile ai traumele emotionale. Grecii
numeau roinita inca de acum 2000 de ani "elixir de viata lunga",
datorita actiunii ei benefice asupra oboselii intelectuale, a insomniei, a
nevrozelor sau pentru calmarea tahicardiilor. Are efecte excelente contra
insomniei si a migrenelor. Este un leac natural verificat impotriva asteniei de
primavara si impotriva asteniei in general.
Preparatele din roinita au efecte remarcabile in
reglarea activitatii sistemului nervos. Sunt recomandate profilactic pentru
afectiuni cum ar fi pareza faciala, boala Parkinson (in faze incipiente),
Alzheimer.
Se dovedeste eficienta, de asemenea, in disfunctii
gastrointestinale - flatulenta, crampe si greata, mai ales cand acestea sunt
agravate de stres si tensiune. In colita de fermentatie, roinita este unul
dintre cele mai puternice remedii vegetale, inhiband dezvoltarea excesiva a
bacteriilor de fermentatie in colon, eliminand spasmele si diminuand inflamatia.
Mentine tineretea celulelor din organism.
Roinita are si o actiune antivirala. Cercetatorii
germani au dovedit ca persoanele carora abia le-a aparut un herpes pe buze s-au
vindecat mai repede folosind o crema pe baza de roinita, comparativ cu
persoanele care au primit un tratament alopat. Preparate pentru uz extern au
fost folosite si pentru a trata simptomele inflamatorii provocate de virusul
hepatic, si au dat rezultate bune.
Cercetari recente au confirmat faptul ca roinita are
si un efect antioxidant, ceea ce inseamna ca mentine tineretea celulelor din
organism prin anularea proceselor de formare a radicalilor liberi in moleculele
din sange, responsabile de imbatranirea tesuturilor.
VITA DE VIE
Ca uz extern se recomanda: regenerarea parului, si a
pielii, tonic.
Strugurii ocupa un loc considerabil in mitologia
greaca si latina. Dionisos, fiul lui Zeus, - alias Bachus in mitologia latina -
a cunoscut de mic euforia ascunsa in miezul acestui fruct.
Lasat in grija nimfelor, micului Dionisos i s-au dat
in loc de jucarii, boabe de struguri. Si tot ele au incercuit fruntea acestui
zeu frumos si vesel cu ghirlande verzi si struguri aurii si dulci. A fost
astfel primul care a gustat din betia atat de vesela de care au profitat
nimfele si satirii.
Ajuns barbat in toata firea, Dionisos a pornit sa
imprastie in lume rodul parfumat si imbatator
al vitei de vie. Umbla intr-un car tras de lei si tigri si era urmat de
un cortegiu galagios format din nimfe si satiri, care dantuiau si cantau in
jurul lui, iar vinul curge garla.
In cinstea acestui zeu al vitei de vie, ocrotitor al
viticultorilor, se organizau serbari cu fast si mult antren - elinii le numeau
orgii, iar latinii, bachanale.
Vita de vie
Vita de vie era cunoscuta cu mult inaintea
Mantuitorului. In Geneza (9:20), se spune ca Noe cultiva aceasta planta
"imbatandu-si" simturile cu produsul ei rubiniu. Vinul era foarte
apreciat si in Grecia antica, dar, in general, era consumat indoit cu apa.
Acest obicei a fost preluat si de romani, care au
plantat vita de vie in teritoriile cucerite din Africa, Spania, Iliria si
altele. La noi, licoarea bahica a cunoscut si o perioada de
"prohibitie". Ptr. ca dacii de pe vremea lui Burebista se intrecusera
cu gluma in privinta consumului de vin, regele - sfatuit de preotul Deceneu - a
hotarat distrugerea tuturor acestor culturi. Totusi cand romanii au cucerit
Dacia, cultivarea vitei de vie era din nou in floare.
In Antichitate, vinul se pastra in amfore de
ceramica cu gatul subtire, iar gurile acestora erau astupate cu carpe inmuiate
in ulei, ptr. a se opri continuarea fermentatiei. De-abia in secolul al XII-lea
au ajuns la moda sticlele si dopurile de pluta.
In tara noastra exista la ora actuala peste 40 de
podgorii recunoscute pe plan international, semn ca romanii nu si-au pierdut
gustul si priceperea ptr. sucul de struguri fermentati.
Cele
sapte calitati ale vinului lui Noe
Nu putine sunt legendele nascute din puterea sau
calitatile vinului. Ajuns pe Insula Caprelor, Ulise a urcat pe tarm impreuna cu
cativa tovarasi, putina hrana si un burduf mare de capra cu un vin rosu, tare.
Datorita acestuia a reusit Ulise si restul
echipajului ramas in viata sa scape din pestera ciclopului Polifem. Cand i-au
dat uriasului sa soarba din licoarea ametitoare, Polifem, care nu cunoscuse
pana atunci sucul de struguri, a cazut, pur si simplu, beat de mort.
In Biblie, Noe a cunoscut si el cateva patanii puse
pe seama vinului. Cand a iesit din Arca, la sfasitul potopului, a intalnit un
tap. Animalul se infrupta cu nesat din crengile de vita care cresteau din
abundenta. Starea evidenta de euforie si de veselie a bietului patruped l-a
indemnat pe Noe sa cultive vita de vie. Si, cum se lamenta el, Satana s-a
oferit sa-l ajute, sugerandu-i sa stropeasca via cu sangele a sapte animale.
Anul urmator, via a rodit un fruct suculent, care purta caracteristicile
animalelor sacrificate. Cand Noe a inceput sa bea din vinul aromat, a simtit ca
devine: "curajos ca un leu, puternic ca un urs, nemilos ca un tigru, artagos
ca un caine, siret ca o vulpe, guraliv ca o cotofana, galagios ca un
cocos".
Exista nu mai putin de 450 de referiri la vin si la
vita de vie in Sfintele Scripturi. Profetul Isaia a scris un cantec al vitei de
vie. La nunta din Caana, Isus a transformat apa in vin. La Cina cea de Taina,
vinul a devenit sangele lui Hristos.
Substantele din struguri
Strugurii contin potasiu, care ajuta la eliminarea
surplusului de apa din celule.
Acizii si enzimele din struguri reechilibreaza
schimbul de materii, favorizeaza arderea grasimilor si, in plus, activeaza
functiile ficatului si ale rinichilor, eliminand toxinele din organism.
Elementele nutritive specifice fructelor usureaza
digestia, impiedicand constipatia.
Substantele numite procyanidine, care se gasesc in
special in strugurii negri si brumarii, reprezinta un factor important in
apararea inimii. Aceste substante scad hipertensiunea si nivelul
colesterolului.
Aceleasi procyanidine protejeaza pielea de influenta
substantelor nocive din atmosfera si de actiunea razelor solare. Impreuna cu
siliciul care se gaseste in coaja boabelor de struguri, redau elasticitatea si
prospetimea tenului.
Vitamina B si magneziul din struguri sunt un
adevarat balsam pentru persoanele prea nervoase.
Taninii care se gasesc in struguri intaresc sistemul
de aparare al organismului,neutralizand actiunea virusilor si a bacteriilor.
<<Fragmente din diverse scrieri din povesti si legende despre plante>>
Sa va fie de leac!
Daniela Dumitru
