De-ale terapeutilor...Am forta sau putere?

Care-o fi diferenta intre forta si putere? Care de unde vine?
Forta este cea care vine din corpul fizic si din asocierea corpului fizic cu egoul. Un terapeut care lucreaza folosindu-si forta fizica va face doar “lucru manual”, nu exista daruire ci manevre mecanice dupa un anume tipar. Forta fizica vine din mainile incordate, inclestate cu o inversunare crancena, vine cu si din crsipare, cu teama si dintr-o teama ascunsa, dar bine zidita. Frica nu vine neaparat din lipsa cunoasterii. In interior nu exista frica si incordare, sufletul nu cunoaste aceste notiuni, de aceea nu le accepta si lupta cu egoul atunci cand le intalneste.

Puterea vine din interior. Daca ai stii cat de mare si puternic esti in interior, ti-ai da seama ca frica este pe margine, departe de granitele sufletului…! Cand ataca, ataca tot aria din care s-a nascut, ataca mintea si nauceste gandurile, nu are acces la suflet. Puterea sufletului este nemarginita, o poti accesa si oferi din ea tuturor celor ce au nevoie. Terapeutul care lucreaza folosindu-se de puterea interioara, “ofera terapii”, se daruieste total, simte si se face simtit. Dincolo de limitarile gandirii, exista nelimitarea sufletului, asadar dincolo de forta fizica, se afla puterea sufleteasca. Forta fizica poate fi prezenta gradat in functie de problemele existente in mintea terapeutului la un moment dat, poate fi brusca, poate fi sacadata, poate fi acuta, poate fi repetitiva, poate fi din ce in ce mai intensa. Puterea este resimtita adesea ca o empatie si grija continua, ca o caldura, ca un freamat, ca o mangaiere, ca o imbratisare, ca un leac, cel din mainile terapeutului simte ca mainile acestuia se duc ca prin minune acolo unde are nevoie.

Se crede adesea ca daca terapeutul are un corp fizic mare, va avea nevoie sa lucreze cu o forta mica pentru a nu rani. Daca acceseaza puterea launtrica, isi va putea ghida manevrele in functie de aceasta si nu va risca sa raneasca pe nimeni. Terapeutul cu un corp fizic mic crede ca din cauza ca e mic ii lipseste acea forta fizica de care ar avea nevoie ca sa efectueze o terapie. Puterea sa sta in aceeasi "incapere" ca a altui terapeut, dar usa se deschide doar daca bati in ea.

Cand cineva cere unui terapeut o terapie de relaxare si explica cat de stresat este datorita problemelor si gandurilor care-l framanta permanent, acesta considera in primul rand ca mintea sa are nevoie de relaxare. Este in primul rand un strigat de ajutor din partea sufletului care simte ca a fost uitat datorita zbuciumurilor mentale permanente. Uita sa mai si simta. De multe ori mintea nu inceteaza sa scormoneasca si in timpul terapiei, gandurile lucreaza cu rapiditate, forta lor vine continuu, in timp ce sufletul sta stingher ascuns profund si tot cu profunzime va fi trezit si readus in simtire.

 Dumnezeu ne-a daruit nemarginit si acest dar se acceseaza si lecuieste cu exact ceea ce ne-a fost daruit.